plimbări prin iubire

” pe drumul de costişă ce duce la Vaslui…”

Pe drumul de costişă ce duce la Vaslui, se vede din şosea conturul lacului…un lac ce-n amintirea mea a rămas legat de o zi anume, când cineva mă „ameninţa” că în povestea mea va apărea la un moment dat…un el şi o ea…
Nu am văzut niciodată lacul de aproape şi de curând când am plecat de pe Plevna iar ( ce stranie asemănare cu Plevna lui Alecsandri) spre Vaslui am poposit pe malul lui.
Nu m-am mirat să văd că e un lac amenajat pentru pescari ( ce stranie asemănare în povestea mea), un lac frumos, aşa cum mi-l imaginam în drumurile mele către Iaşi.
Nu ştiu unde erau peştii, probabil în vacanţă, căci luciul apei era atât de liniştit încât nici cu o piatră nu l-ai fi clintit. O barcă veche, ancorată, probabil pentru design sau poate cine ştie, a apărut aşa deodată să completeze povestea mea. În rest, o atmosferă ideală pentru un el şi o ea, plimbându-se cu barca şi la lumina lunii declarându-şi dragostea.
Dar cum povestea e poveste şi noi suntem în real, am încălecat pe o şa şi m-am întors în lumea mea aşteptând şi acum acelaşi telefon să-mi spună că în povestea mea va apărea  Făt Frumos cu o barcă în loc de cal!

Facebook Comments

Scrie un comentariu