plimbări foto

of, of şi making of la -10 grade sau cum arta cere sacrificii

Conform zicalei „teoria ca teoria da’ practica ne omoară” la care asortăm şi „ce nu te omoară te întăreşte” m-am gândit io, că decât să stau la cozi în marketuri pentru provizii cu ocazia înzăpezirii mai bine să plec pe „câmpii”, să încerc senzaţii tari în zori de zi ca pe vremea când eram copii şi dădeam cu tifla gerului ;-)) .
Şi uite aşa căutând prin dulap, prin rafturi, prin cutii am reuşit să încropesc un echipament ce ar fi trebuit să ţină piept frigului ce refuză să plece din zona mea ( undeva, ascuns bine, ştiu că aveam un costum de schi luat în speranţa că prin autosugestie voi şti într-o zi să fac câteva cristiane…într-o nu ştiu care seară, într-un nu ştiu care loc… :-)) .
Mi-am făcut cruce în cerul gurii că maşina a demarat si bateria nu a îngheţat şi-am sperat că la ieşirea din oraş poliţia să nu mă întrebe câţi ani am dacă le spun că duminica, la ora 7 dimineaţa eu am plecat la pozat.
Cu o mână ţineam volanul şi în cealaltă mână ţineam strâns bateria de la aparat să nu-i fie frig, să nu se descarce, să nu îmi facă în necaz, să mă iubească, să-mi fie aproape, să mă sprijine şi să-şi facă treaba în câmp la -10 grade. Poate ar trebui să spun, dar parcă îmi vine să îmi asum numai faptele mele, că nu eram singura cu „pitici”… ci de fapt eram vreo cinci…( adulţi cu mintea de copii) care vroiam să facem poze…la ce încă nu ştiam sigur…ştiam doar că dorinţa era mare de a experimenta şi în astfel de situaţii.
Dacă la început şi gândurile ne-au îngheţat, uşor, uşor, atmosfera s-a destins şi chiar prinseserăm curaj să ne şi tăvălim prin nămeţi, să prindem în raza vizuală a focusului orice emoţie a firului de iarbă îngheţat.
Sunt lucruri pe care nu le ştii despre tine, sunt lucruri de care nu ai fi ştiut niciodată dacă într-un moment anume nu s-ar alinia planetele să intre în viaţa ta altcineva şi să-ţi deschidă ochii şi spre alte orionturi ( să fie o coincidenţă că în moment ce scriu ascult Richard Clayderman?).
Am învăţat în acele 5 ore de pozat mult mai mult decât în studiul individual şi sper ca entuziasmul să nu mă părăsească daca se topeşte zăpada! Acum, vorbind în termeni profesionali vă las să apreciaţi singuri ce am putut să fac într-un workshop foto improvizat.

Facebook Comments

Comments (12)

  • Hai ca v-ati descurcat de minune! Am inghetat si eu uitându-ma la poze, ma duc sa-mi pun un pulover :))
    stii ca Saturn e inca in zodia noastra, anul asta o sa ne paraseasca, da’ menirea lui a fost sa ne faca mai intelepte ( apropo de planete).
    Cred ca de ziua mea anul asta stiu si eu ce vreau, pt.prima data 😀 : O camera foto mai dotata decat cea pe care o am 😉

    Răspunde
    • …nu putem alinia din nou planetele sa ramana Saturn in zona noastra? :-)))

      Răspunde
      • Stii ca si eu m-am gandit? ;)) mi-a placut cu Saturn.Din pacate sau din fericire, Capricornii il au tot timpul.

        Răspunde
  • frumos si rece (afara ma refer)!
    nebunia face diferenta dintre anosti si interesanti…esti plina de viata si interesanta asa ca keep doing:)))

    Răspunde
  • la faza asta m-as fi bagat si eu, chit ca dupa 3 cadre imi intepenea si sufletul in mine 😀

    Răspunde
    • …hm…curios…dupa 3 cadre au mai venit inca vreo 250 si tot innotand prin zapada ne-am incalzit ! Dar a meritat…sa vedem cum va fi la + 40 grade!

      Răspunde
  • cand exista pasiune se pare ca nu mai conteaza temepratura de afara. ma bucur mult pt voi!

    Răspunde
    • …io zic : cand exista pasiune, iau foc!!! … :-)))…si se topeste si zapada…

      Răspunde
      • hmmmm…..este o adevarata incantare sa-ti admir pozele dar mai ales sa te „citesc”
        iesim si noi la o cafea….candva…..intre 2 plimbareli?

        Răspunde
        • …surprize, surprize… :-)) …. cum sa nu, abia astept…cand pun ibricul?…asta pana nu se topeste zapada si o iau din loc!

          Răspunde

Scrie un comentariu