Plimbări cu arome

fotografia de produs

De câtva timp mă preocupă fotografia de produs. La început io am crezut că-i mult mai simplu să-ţi bagi în faţă o farfurie de mâncare şi să focalizezi copanul ieşind dintre crutoane sau să faci clarul pe picătura rubinie ce se prelinge pe gâtul sticlei ce însoţeşte degustarea subiectului fotografiei de produs.
De ce fotografia de produs ? Păi dacă până acum prin media, reviste şi programe vedeai doar silicoane, mai nou suntem zilnic „agresaţi vizual” cu tot felul de emisiuni culinare, cu bloguri care mai de care pline de savoare şi culoare, în librării deja cărţile de bucate ocupă juma din rafturi, vedetele mai nou gătesc la televizor, Doctor Oz are şi el alimentaţia în vizor, mamaie ştie deja să pună curry în mâncare şi să facă sos dulce-acrişor … şi atunci dacă e la modă de ce nu aş fi şi eu ? E drept, am cumpănit ce „nişă foto” mi se potriveşte înainte : portrete … ştiu eu ?… de unde să iau atâtea fete câte sortimente de legume găsesc în raft la Billa… sau să fac peisaje?…ok, e  fain să te plimbi încolo şi încoace  cu motorina sau benzina ce ţâşneşte din pământul tău … apoi să trec pe close-up ?… să mă târăsc după gândaci şi şerpi mereu sau să aştept să zboare o zi întreagă câte un fluture sub nasul meu?…pe sport io nu mă bag, acolo îmi trebuie alte dotări şi încă o facultate … şi uite aşa io am dedus că cel mai simplu ar fi să fac poze la mâncare! Sunt câştigată dublu … fac poze şi ce pozez apoi mănânc !

Un singur lucru nu am luat în calcul când m-am hotărât să mă „lansez” pe fotografia de produs….că eu voi face poze dar cine face de mâncare?

Descoperirea asta nu m-a descurajat şi înarmată cu răbdare la prima oră am ales tot ceea ce credeam că va da culoare, arome, savoare fotografieie mele în stare „crudă”. Am căutat apoi chibrituri toata casa şi într-un târziu am realizat că eu am aprinzator electric la aragaz ( … de când nu am mai pus mâna pe un ibric oare?) . Am mers la calculator să caut pe un blog  ( ca de, Sanda Marin e exipirată)  reţete şi puţine informaţii despre cum să cadă lumina pe decor. Mi-am curăţat materia primă, le-am aranjat cumva să fie scăldate în lumină şi-a trebuit să mut juma de casă să fac fundalul astfel încât să-mi iasă copanu bine-n profunzime. Ba mai mult, în cadru am suit pe masă şi un scaun, să pot să am contrast cu fundalul şi copanul din vasul pregătit pentru gătit. Şi uite-aşa după vreo două ore de cadre şi spoturi răsucite spre farfurii şi oale mi-am dat seamă că eram abia la jumătate şi pozasem doar produsul înainte de a ajunge în cuptor. Şi ca-n reflexul lui Pavlov am început să dau din mine tot ce-am acumulat în anii anteriori şi am gătit şi pui la cuptor si ciorbă de potroace, ba chiar şi câteva pateurii aurii, crocante, numa’ bune şi ele de pus pe prima pagină la Goodfood. A mai urmat încă o şedinţă foto cu ambientul, adică locul de desfăşurare a „vedetelor” pline de savoare ( se vede oare-n poză gustul?) şi apoi încă vreo două sute de cadre cu aburi, pătrunjel verde tocat şi sare. Epuizată dupa primul shutting foto ( acum îl înţeleg şi pe Cătălin Botezatu) al fotografiei de produs , cu gaură-n stomac după atâtea ore de privit şi salivat, mi-am zis în sinea mea : mai bine cumpăr doi covrigi, unul mănânc şi la al doilea pozez gaura!

Facebook Comments

Comments (9)

  • Eu zic sa te lasi de fotografia de produs, daca e asa de complicata :D. Si-n plus, cine vrea sa se uite la poze cu mancare si sa-nghita-n sec ,mai bine peisajele. Sau macar pune un copan intr-un copac,un pateu langa niste flori,sa ne distraga atentia si foamea 🙂 Nu se cheama „plimbareli” ? sau asta e mancarea la pachet pt.drum? 😀

    Răspunde
  • ba sa nu te lasi de fotografiat potoale, ca mie imi place tare mult ce ai creat! e drept ca mananc un covrig in timpul asta… altfel balteam tastatura 😆

    Răspunde
    • poi ma gandeam eu la un moment dat sa nu cumva sa imi placa bucataria mai mult decat fotografia !… da nu cred ca naravul asta sa-mi intre in sange la greu , dar asa, asociat cu placerea de a poza… e ok! :-)))

      Răspunde
      • poate fi si asta cu gatitul un hobby, mie mi-e drag sa vrajesc pe la aragaz, mai ales cand ies lucruri bune. problema e ca unele creaza dependenta, gen muffins si rotunjimi nedorite :))

        Răspunde
  • „Un singur lucru nu am luat în calcul când m-am hotărât să mă “lansez” pe fotografia de produs….că eu voi face poze dar cine face de mâncare?”
    HAHAAAAAAAA!!!!!!!! esti bestialaaaaaa mai bine te-ai apuca de romane umoristice.Daca tot vroiai sa faci ceva timp de 30 de zile ce-ai zice de…gatit,…spalat vasele..cumparat spanac si etci ??? sa-ti treaca de mancat acasa!!!!….e mult mai bine pentru psihic si fizic si burtica…o salata la restaurant.Si apropo poti sa o pozezei si pe aia fara sa muti toata mobila din casa

    Răspunde
    • daca m-as apuca de romane umoristice ( exista asa ceva?) intentionat mi-ar disparea tot umorul…macar asa el vine in valuri, valuri!

      Răspunde
  • […] aveam de la fotografia de produs şi cu două carduri foto în buzunar după prezentare şi jurizare am trecut la atac … […]

    Răspunde

Scrie un comentariu