plimbări foto plimbări în timp Plimbări prin viaţă Plimbări terestre

dilaila unu mai

Această prezentare necesită JavaScript.

Când vine 1 mai mă ia groaza.
Imagini de coşmar se năpustesc pe mine … grătare tridimensionale, mici Metro şi maieuri China albe sumetecate.
Armată de maşini, claxoane-n draci şi Costi Ioniţă cu Zaleilah.
Pâinici crocante şi napolitane.
Berici cu spumă şi migdale.
Şi dacă asta-i viaţa de romăn atunci precum Mandinga am pornit şi io la drum să zaleilah prin păduri cu zoom şi cu dorinţa de a lua cu mine toată energia ce ţi-o dă o zi cu soare şi dorul de plimbare … ! Şi dacă tot fu să fac zaleila , la , la,  găsii pădurea cât mai departe de Bărăgan în speranţa că vreo potecă afundată îmi va conferi singurătatea asumată de a simţi cum adie frunza proaspătă , să-i „rumeg” crudul culorii şi să visez la briza mării şi apusuri de soare. Şi dacă fu să plec aşa pe nepusă masă, fără paporniţa cu mâncare ci numa’ apă plată , lămâie şi salată, un piept de pui pentru gratar şi câteva mere ionatane,  mi-am luat şi mama din dotare şi plodul produs acu’ douăşcinci de ani alături de prietena ce nu o pot „lepăda” asta ca să-mi asigur tot confortul sedentar. Şi-n timp ce alţii-şi dădeau colesterolul peste cap eu prin pădurea larga călcam pe materialul vegetal şi alergam după razele solare ce mi-ar fi oferit fundalul ideal să zoom pe frunze şi scoarţe de copaci cu focus manual.
Mi-au fost de-ajuns trei ore de hoinăreală să prind la-ntoarcere cerul în apus şi să strig pe pod la Ianca : pisici , ce bine e în viaţa asta să  … zaleilah ! :-))

Dacă citiţi e musai sa citiţi cu Zaleilah ca să simţiţi si voi pădurea sub picioare

Facebook Comments

Comments (6)

  • acum am priceput ce-i dilaila:))
    se pare ca v-ati simtit bine, iar fotografiile sunt superbe!

    Răspunde
    • m-am straduit si pentru una si pentru alta ! :-)))

      Răspunde
  • stii, am constatat ca langa ap foto si un decor interesant nu ma simt singura niciodata si parca timpul isi pierde curgerea, imi dau seama uneori ca a trecut pentru ca nu ma mai pot ridica de jos, dupa ce m-am ghemuit dupa toate furnicile si frunzele ciudate 🙂

    Răspunde
    • e bine, red, sau simt ca ebine, curge altfel viata prin vine cand te uiti prin obiectiv la minunatii :-))

      Răspunde

Scrie un comentariu