plimbări foto

mirajul concursului

De curând m-am înscris într-un grup de fotografie. Nu ştiu dacă a fost prostie sau curată nebunie dar m-am lăsat dusă de val gândindu-mă că nu mă voi înneca la mal.
M-am foit pe wall la grup, m-am învârtit, am admirat şi apreciat zeci de fotografii ce aparţineau sutelor de participanţi şi într-un final am luat o decizie să mă bag şi io la un concurs săptămânal. Grea decizie pentru mine ca să fac aşa ceva dar cum tema era Bride şi face parte din viaţa mea că mănânc o „pâine” după ea, am tras aer în piept şi m-am avântat spre succes. La prima vedere nimic nu părea să-mi provoace durere şi că din plăcerea de a fotografia voi înjura Electrica. Cinci zile din săptămână am meditat cu ce aş putea impresiona din zona asta cu nunţi şi naşi şi floare la piept şi buchet, voaluri şi manele, cozonaci zburători peste cap şi „căsuţa de bani” şi nimic din ceea ce ştiu io de atâţia ani că defineşte o „bride” nu m-a atras spre a reprezenta poza mea în concurs. Şi atunci mi-am dat seama că trebuie să mă orientez spre fotografia de produs cu simbol de wedding-nunţi ! Din zecile de dotări pe care le am să-nsor omul sau să-l despart ( ce, nu ştiaţi, acu de bucurie omul îşi face decor şi la divorţ !!! ) nimic nu m-a inspirat.
Mi se părea de neconceput că tocmai io care nu am limite în bla-bla-bla să nu pot găsi ceva ce să-mi asigure participarea la concurs. Într-un final mi-am conceput un „dans al mirilor” în viziunea mea, urmând a-i crea un ring de dans. O măsuţă neagră pe post de podea, un birou vechi pe post de fundal şi multe lumini din diverse surse pe post de reflectoare. Atât de simplu şi totuşi atît de complicat!! De surse de lumină n-aveam a mă plânge, existau, dar trage fire în toată casa, caută prize şi pe stanga şi pe dreapta, caută scaune să poţi monta veioze, lanterne şi paravane, înlocuieşte becuri să vezi ce fel de lumină rece-caldă cade,  împidicăte de scaune, dărâma sursa de lumina să ajungi la telefoane şi la sfârşit de tot , după atâta căldură în jurul meu şi sudoare o clipă de neatenţie şi o arsură mare de la un spot atins cu cotul meu.
Că pielea a rămas prinsă de bec, nu-i bai, că nu pun preţ pe ea pe cm pătrat ca la goblen, dar poza mea pentru concurs  s-a dus prin „invaliditatea” mea. În sine mea mi-am zis că data viitoare o să-ncerc cu-n far care să lumineze de la mare depărtare. Concursul s-a finalizat şi fără participarea mea, am luat aminte de-a doua temă ce urma să fie şi când am văzut că are legătura din nou cu Electrica şi trebuie să pozăm lumini, spoturi, umbre şi tot ce ţine de reflectoare am zis pas ca să am timp până data viitoare să-mi fac asigurare … nu de alta , dar dacă tema pentru concurs propusă va fi o staţie de transformare ?

Dar până mi se vindecă rana vă las să vă uitaţi la ce-am pozat până m-a luat „flama”. !!! 🙂

 

Facebook Comments

Comments (6)

  • sacrificiile pe altarul artei! imi place, au iesit deosebite. totusi, care era legatura intre pozele astea si mirese?

    Răspunde
    • pai doua vase ca doua palarii..alb si negru si perlele precum voalul miresii pe ringul de dans la dansul mirilor! :-)))…deci mai bine ca nu am participat…:-))))

      Răspunde
      • nu,nu,nu, eu nu stau bine cu simbolurile! imi plac lucrurile simple, mura-n gura, sa privesc, sa inteleg din prima, sa-mi placa 🙂
        pozele au iesit superb, eu nu le gasesc nici un cusur. est muza mea!

        Răspunde
        • multam red … e mare lucru pentru mine … te imbratisez!

          Răspunde
  • frumos tare! lasa ca mai ai un cot:)

    Răspunde

Scrie un comentariu