Zi de zi

un gând pe zi

ea

Să fim noi înşine e o aşteptare atât de lungă. Să exişti nu e totul. Suntem un amestec nesigur. Totul e bine, dar numai când marea e liniştită…într-o zi te iubesti, în alta nu. Avem suişuri şi coborâşuri în raporturile cu noi înşine. Am început cu ceva timp în urmă o lucrare enormă asupra mea însămi, şi astăzi, după câţiva ani , pot spune că rezultatele se văd : mă accept aşa cum sunt. Accept să spun „da” la ceea ce există, din moment ce există. Imperfectă sau nu, mă accept aşa pentru a putea evolua. Nu cunoaştem despre noi decât aceleaşi lucruri, măgulitoare sau dureroase, la care ne întoarcem mereu. Şi ne înşelăm mereu, sau apropape mereu când ne judecăm pe noi înşine.  Mi-aş dori ca mintea mea să nu mai fie un câmp de bătălie şi să nu mai fiu în război cu mine şi să fac pace. Şi pentru asta e nevoie de încredere, încredere în mine şi în alţii.

” Mi-e cu desăvârşire inutil să ştiu ceva ce nu pot schimba.” – Paul Valery

Comments (3)

  • […] mi-a facut o reala placere (mai ales scotocirea printre pozele vechi) lui Nice, Atitudinea, Carmen, Balance, Hapi si tuturor celor care citind se simt inspirati sa imparta orasul lor cu noi. Va multumesc! […]

    Răspunde
  • Felul in care ne vedem pe noi insine nu coincide cu cel in care ne vad ceilalti.. Gustav
    Jung spunea ca avem fiecare cate o „persona“ – masca sau aparenta, prin care ne pre­zentam in fata lumii. . „Persona „este mai degraba rezultatul autoconstructiei interioare.care nu inceteaza toata viata. E bine sa te cunosti , sa accepti si sa ai incredere in capacitatile si calitatile tale. Succes!

    Răspunde
    • evident ca ceilalti prea putin ne vor percepe asa cum suntem … uneori nici macar asa cum ne prezentam ca „persona” … drumul autocunoasterii e atat de anevoios si totusi atat de frumos … multam Carmen de urari …te imbratisez!

      Răspunde

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: