plimbări cu ritm plimbări în timp plimbări prin iubire Plimbări prin viaţă

the end …sau poate nu…

22

… sfârşitul lumii, sfârşitul lunii, sfârşitul anului, cert e că pe mine ora 12 m-a prins atârnată de un brad în care cu destoinicie agăţam o stea … mna nu din aia căzătoare  ci una „arzătoare” conectată la reţea … şi stând aşa pe scară cocoţată şi realizând că încă sunt în viaţă mi-am pus în gând să fac eforturi să conştientizez că fiecare zi poate fi ultima conform citatului  „trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, pentru că una din ele chiar va fi” .
Să conştientizez că fiecare clipă are importanţă, să „muncesc” ca fiecare gând să fie pozitiv, să fac oamenii să zâmbească şi să fiu recunascatoare pentru fiecare clipă ce o respir.
Să nu mă leg prea mult de lucruri materiale ce de pe-o zi pe alta se pot risipi, să fac cu drag şi responsabilitate munca de fiecare zi, să-mi „plimb” picioarele pe ale noastre plaiuri ce încă nu le-am descoperit, să-mi bucur mama pentru că sunt al ei încă copil şi să iubesc ca şi cum rezervorul dragostei încă e plin. Şi astfel, atârnată de o cracă al unui pom ce aştepta să primească botezul „sfârşitului de an şi începutul unui nou calendar ” mi-am revăzut cu ochii minţii si ascultat cu urechile inimii ceea ce ştiu la fiecare început de an şi uit până la final.

Şi ceea ce-mi doresc eu mie, doresc şi celor ce-i cunosc, celor ce „încă ” 🙂 îi iubesc, celor ce nu mă îndrăgesc şi celor ce mă citesc!

Sărbători cu dragoste şi linişte !

 

Facebook Comments

Scrie un comentariu