plimbări în timp plimbări prin anotimpuri Plimbări prin gânduri plimbări prin iubire Plimbări prin viaţă

cArtESENTE

De o luna ma invart in jurul unui bol , precum pamantul in jurul soarelui cu o miscare de rotatie de la Braila la Galati , fara inclinatie, doar ca o dreapta cat tine digul dintre apropiatele orase. In deplasarea mea din jurul „bolului” cadou am incercat, fara sa fac gaura in pamant si in tavan , sa pun in evidenta in cele mai diverse moduri, pretiosul dar primit la prima mea cana de ceai servita cu alai. De-atunci tot beau la cani cu ceai si au trecut si patru saptamani precum patru Anotimpuri si chiar de m-am straduit sa ma adaptez noului fus orar din viata mea, tot nu am reusit sa scriu ceva ce sa cuprinda tot „sistemul solar” din cuburile de aer .                                                                                                 Asa ca direct si la obiect aici , pe blogul personal voi spune :
Angela (
nume de sol predestinat 🙂 ), iti multumesc din suflet pentru „gura” de aer ce am inhalat si am adaugat cu plus valoare la cubul meu de aer .                    Alt loc mai bun, chiar de-as fi dorit ca darul tau sa stea pe panoul de onoare, nu am gasit decat in spatiul personal si-atunci si peste ani stiu ca pot fi prietenul ce-l meriti .

 

„E de-ajuns să ai lângă tine oameni dragi pentru a simţi ce înseamnă să ai linişte. E de-ajuns să ai linişte pentru a înţelege că viaţa e un dar. E de-ajuns să ştii că viaţa e un dar pentru a te bucura de fiecare zi. Pofta noastră de viaţă are legătură cu cei cărora ar trebui să le mulţumim pentru simplul fapt că există, că ne dau speranţă, că ne înţeleg şi ne iubesc necondiţionat. Pofta de viaţă a celor dragi are legătură cu noi.                                         Primăvara din noi are legătură cu cei dragi. Dacă sufletul are pentru cine să tresară, dacă ochii au pentru ce să zâmbească, atunci primăvara poate veni în orice clipă. Iar dacă într-o zi ni se pare că găsim mai greu rostul nostru aici nu înseamnă decât că am încetat să dăruim şi astfel fluxul iubirii a fost întrerupt din cauza noastră. Degeaba ne încăpăţânăm apoi în aşteptare. De nicăieri nu va veni ceea ce ar trebui, de fapt, să plece de la noi.               Respirăm prin tot ce iubim. Prin cerul înalt, prin zâmbetul ochilor dragi. Prin albul din noi. Prin visele ce prind contur atunci când înţelegem că viitorul e în mâinile noastre. Încrederea e cel mai bun aliat. Cu ea poţi trece munţii. Din timp în timp, sufletul ni se înalţă, despovărat de nelinişti. La ceasul răspunsurilor, când încă o etapă a trecut, putem privi limpede. Abia atunci înţelegem de ce a trebuit să căutăm atât de mult primăvara din noi.                                                                                                                                             Prieten este cel care-ţi redă curajul de a trăi atunci când te îndoieşti că mai merită. Cel care te ascultă, care te priveşte în ochi şi-ţi spune că eşti puternic, cel pe care gândul tău şi degetele tale îl caută când simţi că ţi-e greu. Prieten e cel ce nu te trădează pentru nici o avere din lume, care se gândeşte la tine pentru o clipă, când spune în şoaptă rugăciunea de seară. Cel care te face să nu te simţi singur şi nici părăsit, când toată lumea îţi întoarce spatele. Care te iubeşte necondiţionat, indiferent câţi bani ai sau nu în buzunar. Care te acceptă şi pune preţ doar pe cel care eşti şi pe sufletul tău. Mă-ntreb dacă-ţi pot fi prietenul pe care-l meriţi. ”                                                                                                             Angela Ribinciuc

Facebook Comments

Scrie un comentariu