Plimbări prin gânduri Plimbări prin viaţă

cu mine

Parca in urechi aud vorbele mamei : „la varsta mea” 🙂 . Acum, de la stadiul de urechi au trecut la stadiul de buze si rostesc : ” la varsta mea ” 🙂 . Atunci nu auzeam,nu rosteam. Acum le ” vad” . Le vad pe toate cu ochii sufletului in loc de ochii mintii. Acum ma mint mai greu si spun un adevar mai usor. Un adevar despre mine sau catre mine. Acum nu mai am nevoie sa ma mint . Acum de fapt nu mai are rost sa ma mint. Abia acum e vorba doar de mine. De mine cu mine si de Calatoria mea. Doar cu mine. Fara nimeni altcineva care sa bazaie in urechea mea. Simt cum ma invaluie acea liniste ( o fi de bine ? ), acea liniste de care am fugit mereu. Acel moment in care nu mai alergi, nu te mai impiedici, nu iti mai pui intrebari si nu mai pui intrebari . Acel moment in care nu mai conteaza daca timp de 15oo de km doar tu esti la volan sau daca undeva in lume esti singur pe un munte. Incep incet, incet sa fiu doar cu mine fara sa simt ca alaturi nu mai e altcineva. Simt clipa prezenta cum apasa pe umeri fara a-i impovara. Mi-e bine cu mine si ma pot duce oriunde as vrea. Sunt doar eu si …cu mine.

„În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic pentru mine… Persoane, situaţii, tot ceea ce-mi consuma energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.” CHARLIE CHAPLIN

 

Facebook Comments

Comments (9)

Scrie un comentariu