plimbări în timp plimbări prin anotimpuri Plimbări prin gânduri plimbări prin iubire Uncategorized

declaratie de ziua copilului

De ce declaratie ? Pentru ca nu imi aduc aminte ca vreodata mama mea sa-mi fi spus ca m-a iubit copil fiind. Nu ca nu ar fi simtit-o , dar nu cred ca a exprimat-o. Mai tarziu, copil cu copil fiind ( maturizarea mea a venit mult mai tarziu) mi-am promis sa-i spun de cate ori simt , ca-l iubesc si ca-i voi fi alturi mereu .
Imi aduc aminte cum acum 30 de ani , pe salile spitalului patruland , zgariam  peretii de durere si rupeam cu dintii un cearceaf sub privirile indiferente ale medicului care nu intelegea ca al meu nu voia asa usor sa se dea dus din burta mea. Timpuri in care nu stiai daca e sanatos sadea, daca e intreg la trup sau nu e cumva ambisex, daca are par pe cap sau nu. Tot ce stiam atunci era ca doream pana la cer si inapoi pe pamant , fata sa iasa la lumina soarelui.
Dar na, nu ca nu mi-am dorit suficient de mult, dar universul altceva a vrut .Intr-un tarziu, dupa 48 de ore de travaliu, in care din cearceaf nu a mai ramas nici macar un cm patrat, am reusit sa aduc pe lume , la cumpana dintre 1 si 2 iunie, un baiat. Am inca in amintirea trecutului cum medicul m-a intrebat pe ce data sa-l declar si asa , din chinurile facerii si chinurile respiratiei cu un ultim suflu am declarat : doua iunie sa fie, ca e unic si nu pe 1 iunie la gramada cu ceilalati.
De atunci au trecut 30 de ani si zau ca eu nu m-am maturizat :-)) si nu stiu daca el a sesizat, dar stiu sigur ca stie un adevar de necontestat si anume ca-l iubesc neconditionat !
Ani in care uneori am fost aproape chiar daca ne desparteau cateva judete de naveta in stagiatura mea la Braila, sau foarte departe chiar daca respira langa ceafa mea.  Ani in care mama nu inceta sa-mi spuna ca fiul meu nu „m-a razbunat” suficient pe cat ar fi vrut ea ( de cuminte ce am fost) , ani in care l-am lasat sa faca ce vrea chiar daca il spionam mai ceva ca CIA , ani in care l-am lasat sa isi aleaga calea pentru ca eram satula de copii sufocati de dorintele insistente ale parintilor, ani in care l-am certat, am mai tipat, ani in care m-am suparat si totusi toti anii cumulati au avut la baza doar dragostea mea.
Nu sunt genul de om care in mediul virtual sa apara cu secvente din viata personala, dar simt ca de data asta e altceva, pentru ca intr-un fel pe blog e tot casa mea.
Nu stiu daca el vreodata citeste vreo iota din ce scriu eu pe-aicelea , dar  daca va citi vreodata vreau a nu stiu cata oara sa-i declar deschis dragostea mea neconditionata : te iubesc fiul meu pentru tot ce ai ajuns avand la baza alegerile tale, te iubesc pentru tot ce ai realizat pana la 30 de ani si te voi iubi indiferent de ce planuri vei avea !

Facebook Comments

Comments (2)

  • A fi mama pentru fiul tau, e un lucru cert, dar a fi prietena, mentor, un bun exemplu, a fi langa fiul tau, a fi GALIA pentru fiul tau…este cu adevarat o BINECUVANTARE SI UN NOROC PENTRU EL…PENTRU MIRCEA! Sa fii sanatos si fericit alaturi de parintii tai minunati! Galia, felicitari pentru „frumosul” din tine!

    Răspunde
    • am o relatie speciala cu el 🙂 , multam Lacramioara, sunt sigura ca stii cum sa fii si tu aproape de ai tai !!

      Răspunde

Scrie un comentariu