De 24 de ani am peste „drum” sau peste Dunăre la 20 de km distanţă, localitatea Măcin…şi niciodată nu am fost suficient de curioasă ( nu vreau să spun dezinteres) să trec prin codrii din Munţii Măcin. Nu cred că vaţi gândit vreodată că se pot face trasee şi în Munţii Măcin ! Că poţi să bei apă proaspătă de izvor chiar şi în acei munţişori care de la Dunare semană cu puii munţilor?! Eu zic că măcar odată , când sunteţi în drum spre mare uitaţi că există podul peste Dunăre, traversaţi cu tradiţionalul bac şi opriţi-vă pentru un ceas să urcaţi pe munte. Şi dacă de departe când veniţi treceţi muntii la Măcin, veţi avea parte de broaşte ţestoase din glaciar, şopârliţe mici ce vă aduc aminte de Jurassik Park, vulturul pleşuv şi o privelişte unică de pe cele mai vechi culmi. Mici canioane săpate de apă, de parcă te aştepţi să apară de după o coamă un cawboy, peisaje cu stânci granitice în forme ciudate, amestec de păduri de fag cu stejar şi cine ştie, cu puţin noroc câte un bujor sălbatec.
Dacă eşti atras de munte uită pentru o secundă că în lume există Everest şi Moldoveanu şi încearcă să-ţi imaginezi că nişte bătrâni munţi măcinaţi pot oferi ceva duios, ce aduce cu vorba şi liniştea unui bătrân înţelept, ca o baladă născută din veşnicia lor.