Roma la prima vedere, e copleșitoare. Sunt sigură că va urma a doua, a treia „vedere”. Mi-am făcut schițe și planuri ca și cum reconstituiam istoria. Ajunsă acolo istoria a „căzut” pe mine și planurile s-au dus pe apa Tibrului.
Cât timp am stat în Roma, am fost ca în transă. Aș fi vrut să pierd avionul sau să nu fi avut termene de respectat acasă.Italia e o destinație constantă în viața mea. Am văzut nordul, sudul și partea de mijloc. Doar la Roma ca un catâr nu am vrut să merg. Simțeam că mă duc la pomul lăudat și am ezitat. Roma nu a fost pe lista mea, acum era cazul.
După experiența acelor momente, în fața monitorului, pot reconfigura un traseu al celor trei zile așa cum au decurs ele și nu cum le-am planificat eu .

Transport :

1. Mașină Brăila – București, parcată la Pensiunea Otopeni, 20 lei prima zi și 10 lei fiecare din zilele următoare.
2. Avion , Otopeni-București cu aterizare la Ciampino-Roma, zborul de seară cu vreme nefavorabilă a decolat cu o ora și jumătate întârziere.
3. Ajungând târziu în Roma, noaptea la ora unu, Uber taxi = 42 eur ( de reținut că noaptea costă și drumul pe care îl face până la aeroport , nefiind pe traseu). Am împărțit suma la 4 persoane și a fost rezonabil. În aeroport sunt oricum taxiuri cu pret fix 30 eur. De ce nu le-am luat, poate imi spuneți voi .
4. În Roma nu am apelat la mijloace de transport. Picioarele mele fac fața. 🙂

Cazare :

E prima data când apelez la Airbnb. Aș mai încerca o dată sau de două ori să pot face o comparație cu booking.
Au fost plusuri și minusuri. La 600 m de Colosseum, un apartament foarte curat, spațios cu toate dotările necesare. Nemulțumirea vine din faptul că am ajuns după 12 noaptea și a fost o taxă de 50 eur ca penalizare.

Ce am văzut :

La prima vedere aș spune că TOATĂ ROMA. Am „rulat” 3 zile cu harta în mână și aparatul foto la gât de dimineață la ora 6 până seara după apus. Între 25 -30 km pe zi, antrenament pentru Camino , așa mi-am spus la plecare.
Nu am luat nici Roma Pass (card cu reduceri) , nici bilet de intrare la obiective turistice. Am vrut să simt spiritul străzii, să am în minte toate locațiile și când mă trezesc noaptea brusc din somn să știu exact unde-i locul la fiecare pe hartă. E stilul meu de a călători.
Îmi place să merg în acelați loc de câte 2 sau 3 ori , să iau din energia locului și să aloc mai mult timp decât un check-in. Să stau în parc pe bancă și să privesc la copii cum se joacă. Pe trepte odihnindu-mă să curtez o înghețată. Sau pur și simplu să lălăi la o cafenea 30 de minute.

Acum , cu impresiile proasptete, să vedem ce a rămas pe retină dupa kilometrajul făcut :

Colosseumul, a fost primul „mamut” de care am dat cu ochii. Așa cum am spus nu am luat bilet pentru intrare și i-am dar roată de jur împrejur. Nu știu dacă există vreun amfiteatru antic în Italia mai mare decât el. Mi-aș dori să-l vizitez în exclusivitate numai eu. Să stau pe trepte și în urechi să-mi sune zgomotul armurilor și vocile gladiatorilor.
Aglomerație mare, cred că mereu e așa. Decizia de a vedea Roma în ansamblul ei am luat-o după ce mi-am dat seama că nu știu ce să aleg din multele tentații. Sunt sigură că va fi o a doua oară și știu exact ce vreau acum.

Între Colosseum și Colina Palatină se află Arcul lui Constantin. Înalt de 21 de m, este cel mai mare arc triumfal roman ce a supraviețuit până azi și ultimul monument de mari dimensiuni al Romei imperiale. Mi-am dorit mult să prind Via di San Gregorio liberă să-l pot fotografia, dar nici spre seară șoseaua nu a fost liberă.

Mi-am continuat drumul pe langă Colina Palatină și am ajuns la Circus Maximus. Nimic din ce vezi astăzi aici nu poate duce gândul către un valoros site arheologic. Stand în iarbă, iți vine să lipești urechea de pământ și să asculți tropotul cailor înhămați la carul lui Romulus.

Am traversat cu pași leneși arena și curând am dat de Tibru. Lungotevere ( de-a lungul Tibrului) adică străzile ce flancheaza Tibrul cu podurile ce le unește; e ceva ce nu poate fi ratat nici ziua, nici noaptea.
La un moment dat Tibrul mușcă mai mult din pământ și face o curbă adâncă unde în fața ochilor se ridică Insula Tiberina. Pe insulă încă mai funcționează Spitalul Fatebenefratelii construit la sfarsitul sec. al XVI-lea, iar turiștii și credincioșii pot intra și în biserica San Bartolomeo construită peste un fost templu dedicat lui Esculap.

Să fac stânga trecând Ponte Principe Amedeo di Savoia spre Vatican sau să fac dreapta având ca reper Fontana di Trevi ? Vaticanul nu e chiar cel mai important lucru pentru mine. Mi-am zis că și maine e o nouă zi și am traversat strada lăsând în spate Isola Tiberina.
Câțiva pași și ești copleșit: singurul teatru antic păstrat în Roma, Teatro di Marcello, un loc în care se țineau spectacolele de operă și de teatru. Început de Iulius Cezar și terminat de Augustus, astăzi găzduiește în serile de vară concerte de muzică clasică.

Roma e istorie pe stradă, în curte, în parcuri și pe langă ape. Așa că doar câțiva pași pe Via del Teatro di Marcello și la dreapta am ridicat ochii către dealul Capitoliului. Chiar mă întrebam dacă nu cumva vreo gâscă zboară pe sus să dea de veste că am ajuns.
Călcând apăsat pe treptele lui Michelangelo ( Cordonata) și ajungând în Piazza del Campidoglio am luat o pauză de 30 de minute. Piața Capitoliului a fost proiectată de Michelangelo. În pavajul pieței, dalele de marmură sunt așezate în formă de stea, în mijlocul căreia se află statuia ecvestră a lui Marc Aureliu.

Din Piața Capitoliu, printre cele două palate , Palazzo Nuovo (stânga) și Palazzo Senatorio (în centru) se ajunge în Via di Pietro in Carcere de unde avem o perspectivă largă peste Forumul Roman.

A fost ziua în care masa am luat-o frugal având sentimentul că dispare Roma din peisaj. Spre seară, răpusă de cei 27 km făcuți am coborât de-a lungul Tibrului înspre Trastereve, cel mai boem cartier al Romei. Trastevere ( peste Tibru) va fi locul unde voi sta cel mai mult când voi merge a doua oară.