Dobrogea în haine noi
Foto Prin Dobrogea Proiecte personale

Dobrogea în haine noi și cu noi

Dobrogea în haine noi de primăvară și noi cu ea odată ne-am înnoit în suflet !
Am început o nouă serie ale Atelierelor de Dezvoltare personală îmbinate cu activitatea fotografică.
Tatiana ne-a adus teste și jocuri noi. Eu mi-am făcut traseul celor trei zile și slideshow-ul cu câteva reguli de estetică în fotografie. Ne-am dat întâlnire la Anotimpuri.

Călătoria, fotografia și dezvoltarea personală formează un ansamblu ce te ajută să te redescoperi, să te redefinești ca persoană, să înveți lucruri noi. Un articol foarte bun despre dezvoltarea personală l-am citit la Marian Rujoiu.

În fiecare moment ne focusăm pe cadre din viața noastră și din mediului înconjurător. De multe ori suntem axați pe trecut sau viitor și mai puțin pe prezent! Fotografia ne ajută să fim ACUM!
Nu, nu e nevoie de echipament fotografic, e suficient un telefon!

 Prima zi

Toată lumea punctuală la Anotimpuri. Chiar și cei de la drum au ajuns în intervalul trecut în program. Am făcut cunoștință și am pornit către bac.
Prima zi a fost despre Pădurea Luncavița și Mânăstirea Cerbu. Au fost teme pe echipe și m-am trezit de multe ori surprinzând copilul din ei pus pe joacă. Pădurea Luncavița sau Pădurea Fagilor, este o oază de energie verde, o insulă de ozon binecuvântat. Minune a naturii atât timp cât fagul iubitor de înălțimi (900-1200m) crește aici la o altitudine de 120-200m. O nebunie de culori și emoție !

Suntem în grafic 🙂 , ne suim în mașini și rulam alene prin 22 km de pădure înverzită.
Ajungem la Mânăstirea Cerbu odată cu nori prietenoși conturați pe cer. Retrasă între păduri de tei și așezată în nordul Dobrogei, locația este unică în România prin Drumul Crucii. „Dealul Golgotei” șerpuiește de la poale și ajunge sus la o capelă nefinalizată. E bine să ajungi sus! Ai de unde coborâ cu o imagine ce o vei ține minte mult timp în suflet .

E ora la care stomacul ne trage semnalul de alarmă să fie băgat în seamă. Mă uit pe cer și sunt mulțumită. Voi ajunge cu gașca în zona Babadag când soarele cade la 45 de grade în drumul lui spre celălalt meridian și numai bine prindem apusul.

A doua zi

„Dimineața pe răcoare, stau eu cu fața la soare …” spune Zdob și Zdub , „și mă uit la cerul mare” !
Momente de tăcere și de minunare! Nu știu cât am stat la răsărit. Nimeni nu s-ar fi dezlipit de pontoane dacă cineva nu ar fi șoptit : cafea ! Mic dejun îmbelșugat, bucurie, nerăbdare, glume, instagram, mesaje, telefoane și am plecat spre Jurilovca. Sat de pescari Lipoveni , gura raiului , adica locul de plecare spre Gura Portiței.
Undeva la mijlocul satului facem stânga. Azi Capul Doloșman și Cetatea Argamon.

Capul Doloșman inclus în parcul național Delta Dunării are o suprafață de 125 ha. Dacă ai rău de înălțime sau ai copii mici zic să rămâi în mașină. E mai sigur. Dacă vrei să zbori, aici e locul. Dacă vrei să simți neantul aici vii.
Din iarbă răsar ruinele de la Argamum, prima cetate din România, unde conform legendei argonauții ar fi poposit cu Lâna de Aur. Deci veche nene cetatea asta. Atât de veche încât Marea Neagră până aici era. Cadre, teme individuale, discuții și leneveală pe iarbă.

Următorul popas la Lunca, la câțiva km de Jurilovca. Locul îl știam abandonat. Nu a fost, deși mai bine era. O hărmălaie de sunete se voiau a note muzicale populare. Câțiva pescari ( ce-or pescuind pe fondul muzical ?) sumetecați la pantaloni cu maieuri ridicate pe burțile albe făceau umbră pontonului. Trei minute am stat. Drumurile din Dobrogea sunt line, bune și aerisite. Acel sentiment că te „dai cu mașina”. Popas de o cafea la Doi Iepurași.

Trec fără alte comentarii peste masa de prânz ( sunt supărată pe cei de la casa Teo) și prindem apusul pe lac. Pe rând fiecare a luat lumina în brațe și rapid am făcut o fotografie de grup. Ne-am retras la pensiune une am luat la puricat tolba cu imaginile de peste zi. Slideshow, discuții, un vin, o sămânță, o alună fără măslină și un somn adânc.

 

A treia zi

 

Cum diminețile unui fotograf sunt de fapt prelungirile nopții, la ora 5.30 echipați la mașini cu direcția Enisala! Doar cine a poftit așa ceva. Restul la somnic. Un aer cald, diferit de dimineața precedentă, ne atingea plăcut fără a zgribuli. Undeva pe o stâncă primii maci (deci să fiu atentă îmi spun), va începe curând perioada. Cerul și apa la unison formează un albastru „Similea”. Discul galben ne aduce aminte că fără el nu ar fi posibilă existența.

Întorși la pensiune primul gând la cafea. Ne-am inghesuit pe pontonul de lângă lac și într-o liniște calmă am simțit cum rezonăm toți în aceleași tăceri și bucurii. Mare magie este natura. Cu ea te repari și te vindeci instant de orice boală a sufletului. 🙂 Niciodată nu m-am despărțit ușor de Razelm și de Sarichioi. E timpul să facem bagajele și ultimele exerciții de dezvoltare personală.

Întoarcerea are orprire la Iacobdeal, acel lac turquoise unic în România. „La Fântâna” cum îi spun localnicii, lacul s-a format într-o cuvetă rezultată în urma exploatării de granit. Este izolat de rețeaua hidrografică, fiind alimentat de izvoarele subterane și precipitații. La doi pași ( 19 km) sunt Pietrele Mariei ce fac parte din Munții Măcinului. Dacă ajungi aici vei reveni. E sigur! Totul e unic: priveliștea, vegetația, lumina, cerul și trăirile.

 

Ce pot spune la final ?

Dobrogea în haine noi ne-a adus împreună, oameni vechi și oameni noi. Bucuria de a explora, de a învăța, de a fi prezent și conectați cu natura, sunt energii ce se atrag. Cei ce au fost știu asta și noi două am făcut tot ce se poate să se întâmple ! Vă invit să verificați venind cu noi !

Vă mulțumesc că ne-ați fost alături și mi-ar place să lăsați câteva amintiri aici, în casa mea. Mulțumesc Tatiana !

 

 

Comments (2)

  • Dobrogea e o regiune care mă suprinde și mă fascinează de fiecare dată, nu mă satur! Deja știu unde mi-aș dori un alt răsărit, sus la Pietrele Mariei. Iar toate cele de mai sus în așa echipă spun multe, tac multe… Nu ne rămâne decât să tot plănuim împreună. Pentru alte și alte bucurii, înnoiri și regăsiri de sine. Așa să fie!

    Răspunde
    • 🙂 este o regiune frumoasa; toamna e minunata in Macin si Doamne ajuta sa ne mai intalnim !

      Răspunde

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: