Gura Portiței un loc fără magazine și semafoare, așa îmi place să o recomand celor ce vor și altceva pentru relaxare. Inițial a fost un sat de pescari ce s-a transformat într-un mic sat de vacanță.

2004

Cunosc Gura Portiței din vremea când, pe lângă Marea Neagra, era și o mare de rahați nefiind toalete. Doar corturi și amor sub stele. Doar apă la bidon și conserve îngropate adânc în nisipul umed. Ca și la Vadu sau Corbu dacă vrei să mergi. Cu timpul acest petec de pământ și-a găsit antreprenorul.

Nu știu exact anul când au apărut primele căsuțe, dar cred că pot identifica anul când au apărut primele bungalouri: 2004. Au trecut 14 ani de atunci ! „Amintirile mă răscolesc uneori” un refren cunoscut ce-l cânta 3 Sud Est prin 2010. Undeva pe hardurile externe am găsit câteva imagini făcute cu un Sony DSC-P52.

Deși au trecut anii cormoranii tot acolo sunt (or mai fi murit din ei) , porcii nici măcar jumări nu mai sunt, recepția în ghereta de la ponton e nemişcată și căsuțele în timp s-au mai înmulțit pe nisip.

2018

Să revenim în prezent. De ce am merge la Gura Portiței ? Pentru că :
– nu sunt semafoare și magazine cu parcări, nu sunt chioșcuri pe plajă
– nu cântă nicăieri muzica tare, nu sunt manele, nu sunt cocalari
– nu sunt restaurante, nu sunt căi de acces pentru mașini
– nu ai voie să faci chiar tot ce vrei, nu poți vorbi în gura mare că te aude toată plaja
– nu poți lăsa copii nesupravegheați
– e liniste, e marea, e Delta
– e aerisită plaja și nu-ți sare nisip pe cearceaf, este în ton cu atmosfera și satele lipovenești
– e … libertate !!

Cum ajungem la Gura Portiței ? Cu mașina până la Jurilovca și atât. Rămâne în parcarea privată și bagajele se duc pe vapor sau în bărcile particulare.
Cât facem până acolo ? Cu vaporul o oră și jumătate și cu șalupa rapidă cam 30 de minute, depinde de cel ce conduce.
Cât stăm la Portița? Un sejur ca să avem parcarea și transportul asigurat în cazare. Pe site sunt destule detalii.

Vaporul către Gura Portiței pleacă de 3 ori pe zi, la orele 9, 14 si 18, iar drumul dureaza aproximativ o ora jumătate, fiind perceputa o taxa de 30 lei de persoana. Se merge 16 km în larg și este o bucurie și o ocazie unică de a admira frumusetile Deltei Dunarii în drum spre litoral.

Pentru pasionații de cycling mai este o variantă cu bicicleta. Mașina parcată la Sinoe la o pensiune și apoi circa 30 de km cu bicla prin soare, nisip și mărăcini până la Gura Portiței. Aventura se plătește cu arșiță și scaieți !

Ce facem acolo ? Păi nimic…stăm. Cum? Pe burtă la plajă sau pe spate în apă. Citim, dormim, ne spălăm creierii, medităm sau chiar putem lucra dacă jobul ne permite distanța. Putem face tot ce nu facem când suntem ancorați în realitate. Putem visa, putem face amor sau dacă nu avem cu cine putem scrie romane.

Și totuși Gura Portiței un loc unde:

• putem să prindem răsăritul dacă iubim marea și fotografia
• putem să facem plimbări cu hidrobicicleta
• putem să pescuim
• putem să lăsăm telefoanele în casuțe și să ne conectăm la un prezent fără media
• chiar putem termina cartea începută acum un an
• ne-am putea limpezi gândurile și în agendă să ne clarificăm proiecte la care nu am avut timp să medităm
• merge și o plimbare cu barca
• în fiecare vineri seară dacă nu bate vantul se face un foc de tabără și un cor lipovenesc ne ține de urât

Ce mâncăm ? Ce ne dau ei de la bucătărie. Da, e o chestie de compromis. Un frigider micuț de mașină în care să ținem măcar untul și berea dacă stăm la căsuțele de pe plajă.

Gura Portiței un loc în care merg constant de 14 ani. Mi-am format o rutină. Poate vă e de folos :

* îmi rezerv din timp două nopți să nu plătesc parcarea (5 lei/noapte) și să am transportul inclus în prețul cazării ( 60 lei dus-întors)
*mă cazez numai la căsuțele de pe plajă din partea dreapta cum se iese spre mare
* iau lada frigorifică de mașină ce se poate alimenta la priza din căsuță
* iau de acasă bere, apă, cafea și cafetiera
* iau fructe și ceva de ronțăit
* mănânc de două ori pe zi, micul dejun și ceva pește (nu mă plâng de buget, mănânc puțin și daaa, salata de icre e fenomenală)
* nu iau multe haine pentru că ori dorm, ori sunt pe plajă, în apă, deci un singur rând de haine e suficient
* iau ceva de ploaie și vânt, just in case
* iau aparatura foto și laptopul
* iau căștile pentru muzică
* nu iau pe nimeni cu mine ))) să pot să tac și eu câteva zile

Sunt și neajunsuri: de vreo doi ani încoace … umbrele „comerciale” la piscina răsărită între ani, leagăne pentru copii apărute în fața căsuțelor (când ți-e lumea mai dragă auzi câte un urlet), faptul că trebuie să aduci anumite alimente, apa sau faptul că trebuie să rezervi din timp cazarea.

Dicolo de aceste neajunsuri îmi place să merg la Portita o dată pe an. În lunile când sezonul nu-i varf. Prind fiecare răsărit și bântui pe plaja până când la terasa de la ponton primul chelner somnoros trage oblonul. Am masa mea acolo. O masă retrasă în colț unde pot conecta la priză laptopul.

Aștept cafeaua în timp ce mă uit pe card să-mi aleg o fotografie pentru editare. Comand micul dejun (salată de vinete sau icre, ouă ochiuri sau salată de roșii ), apoi direct în mare mă avânt. E acel loc unde umbra e lux și unde marea e singura melodie. Un loc unde faleza e malul mării și unde Delta nu te lasă să uiți că există și ea.
Gura Portiței un loc fără magazine și semafoare !!