PORTO

M-am îndrăgostit! Dar dragoste la prima vedere aprigă și focoasă! Mi-am lăsat o parte din inimă în Portugalia (Porto + Galia) și acum visez la ziua revederii. Iubesc țara asta mică. A fost o bună decizie să plec pe Camino din Porto și să amân drumul cel mare de 1000 de km, Camino Francez. Acum știu exact ce bagaj voi avea la următoarea plecare. Abia e începutul începutului fără de sfârșit.

Transportul

TAP Portugal a fost o altă alegere bună. M-am simțit ca un copil răsfățat. Obișnuită cu Wizz Air și Ryanair, m-am bucurat când am primit pernuța și păturica, gustarea și cafeaua. Cu căștile în urechi și gândurile aiurea printre nori nu am auzit când pilotul a anunțat Lisabona. Escala a fost scurtă. Suficient cât să mă dezmeticesc unde se află intrarea pentru Porto. O apă, un pipi, o cafea și un croissant înainte de îmbarcare.

Știți mașinuțele electrice de tablă din bâlciuri? Acelea în care bagi fisa și apoi învârți de o manetă stânga-dreapta până te dor umerii de la atâta condus ? :-))) Ei asta am simțit când am pus piciorul în avionul pentru Porto. O mică jucărie regională, probabil un fel de navetă Lisabona-Porto-Lisabona, în care dacă te urci ai sentimentul că ești la un test demo. Am luat rapid în gură bomboana primită de la stewardesă și până am decolat am spus tatăl nostru adaptat.

A naibii jucărie zbura și nu oricum, zbura la altitudine joasă. Un plus, altfel cum aș fi putut să văd toată coasta scăldată de Atlantic a Portugaliei ? Cu nasul lipit de geam și ochii cât cepele am admirat valurile ce se spărgeau la mal și plaja aurie … goală !! Să ai o plajă doar pentru tine, cum vine asta? Nu am văzut nici tonete, nici mașini parcate, nici parcuri de distracții. Doar apă și nisip !

Am aterizat cu bine. Pe scara avionului am conștientizat că acum începe aventura mea cu limba engleză învățată cu Duolingo, aventura călătoriei singură prin două țări pe jos și aventura bagajului „minimal” de 9 kg.

Aeroportul din Porto e mic. La ieșire nu ai multe opțiuni, parcarea sau metroul. Pentru metrou am luat bilete de la tonomat, 1.5 euro, apoi l-am validat la cititoarele de pe peron. Singura direcție de la aeroport Estadio De Dragao capăt de linie este desenată cu mov și notată cu E pe hartă. Am coborât la Trindade, stația centrală. De acolo am mers pe jos până la hostel cu ochii la toate clădirile colorate ce-mi ieșeau în cale.

Cazarea

Hostel The Passenger, frumoasă experiență și mulată pe sufletul meu, mi-a dat pornirea bună pentru Camino. Situat în gara S.Bento -înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO- are tot ce-i trebuie să te simți bine și să revii. De la staff până la personalul ce face curățenie, de la ușa de la intrare până la bucătăria de la ultimul etaj. Băi mari, curate, moderne și luminoase. Camere spațioase, cu paturi etajate în care am stat 10 persoane. În timpul celor două zile rezervate am primit o brățară albă. Cu ea aveam acces la ușa de la intrare după ora 22.00, la ușa dormitorului, la dulăpiorul destinat bagajelor, la ușa de la etajul unde dormeam. Fain, mă simțeam ca în Tudor Vladimirescu pe vremea studenției în Iași.

Patul mare, confortabil, lenjeria curată, priză la pat, lampă pentru citit și o perdeluță să am intimitate. Am luat micul dejun într-un spațiu fain decorat, dotat cu tot ce trebuie pentru gătit și cu o zonă primitoare pentru relaxare. V-am convins? Ah uitasem asul din mânecă: din fața gării ajungi imediat în toate punctele importante de vizitat. Iar gara, o minunăție ce o poți admira cu noaptea în cap dacă vrei să-i faci și fotografii.

Orașul

Prima impresie? Culorile vii ale orașului îmbinate ca într-un joc de Lego. De parcă acel galben-portocaliu al acoperișurilor ar fi fost laitmotivul pentru numele de Porto. Deși ploua necontenit când am ajuns și nu s-a oprit până am plecat, Porto strălucea în atmosfera lacustră. Ca o paranteză, am iubit mereu ce a scris Bacovia și ploaia îmi dă o stare de bine și visare.

Cu ploaie, pelerină și umbrelă două zile am dat din picioare 34 km pe străduțele din Porto. Două zile în care am reușit să văd jumătate din ce mi-am propus și anume:

1.Cartierul Ribeira

Cartierul Ribeira aflat în lungul râului Douro a fost locul unde am revenit de câteva ori. Străduțele mici și înguste îmi aduceau aminte de călătoriile din Italia. E locul unde mănânci Bacalhau (cod) și bei vin de Porto. E zona unde nu ai cum să treci cu vederea Pastel de Nata (desert) și să ocolești înghețata. Prețurile mi s-au părut apropiate de ale noastre. Un meniu poate fi și 6-10-12 euro în diferite zone, o înghețată 2 euro și la marketuri rezonabil totul. Am uitat de cântar, ore fixe și reguli după care să combin alimente și m-am desfătat cu ce mi-am dorit vizual.

2. Catedrala Se

Catedrala Se este locul de unde se pleacă pe Camino Portughez și unde se pune ștampila pe Credențial. Nu ai cum să o ratezi: e mare, frumoasă, veche dar cel mai important e să privești de sus panorama. Acolo am dat ochii prima dată cu săgeata galbenă și scoica. Dacă zăbovești ceva mai mult timp atmosfera te prinde. Pisici ce stau leneșe la geam, rufe întinse pe frânghie, pescăruși ce roiesc peste statui, biciclete colorate, ecouri de vocale și consoane rotunde ale limbii portugheze. Fain!

3. Bisericile Carmo și Carmelitas

Biserica Carmo (Igreja do Carmo) și sora ei de lângă, Biserica Carmelitas (Igreja dos Carmelitas) care este una dintre cele mai interesante din Porto. Impresionează prin fațada frumos lucrată, în lateral e acoperita cu bucăți mari de dale (executate de Silvestre Silvestri), un azulejos imens ce înfățișează câteva călugărițe.

4. Gara San Bento

Stația de tren San Bento (Estacao de Sao Bento) ce a fost construită pe ruinele unei mânăstiri și locul cazării mele, e aidoma unui uriaș tablou tridimensional. În timpul zilei greu să faci fotografii. Obișnuită fiind cu fotografia la ora 5.30 dimineața, eram singură în fața pavelelor albastre ce dădeau formă și culoare artei azulejo.

5. Turnul Clerigos

Biserica și Turnul Clerigos de unde se poate vedea orice colț al orașului (după o urcare de doar 225 de trepte) și zău că ai ce vedea. Biletul de intrare este 5 euro, turnul și muzeul. Dacă voi reveni voi urca iar.

6. Podul Dom Luis 1

Podul Dom Luis 1, majestuos! Fier, beton, un arc peste ape svelt și înalt până la cer. De la 45 de metri înălțime poți admira râul Douro, pivnițele și telecabina, priveliștea este absolut senzațională. Este accesibil și are o parte pietonală în partea de sus și una în partea de jos. Construit între anii 1881-1886 era unul dintre cele mai mari la vremea lui. Merită trecut și pe sus și pe jos.

7. Strada „Santa Catarina”

Este o zonă în Porto, lângă strada ”Santa Catarina” unde găsim cea mai veche cafenea din oraș (Cafe Majestic), o biserică mică și cochetă (Capilla de las Almas) și faimoasa piață ”Mercado do Bolhao”. Zona străzii Santa Catarina aduce mult cu zona Lipscani. Magazine vechi, fațade interesante, forfotă, terase la stradă și tramvaie colorate și terase unde să zaci la o bere sau o cafea aromată.

8. Piața Libertății

Piața Libertății (Praça da Liberdade) care conectează centrul vechi al orașului de zona modernă. Pornind de aici începe bulevardul ”Avenida de los Aliados”, un amestec de clădiri moderne, bănci, magazine si un McDonald’s altfel decât cele știute de noi. Se spune că ar fi cel mai frumos din lume.

9. Fabrica e Armazem das Carmelitas

Ploaia nu a fost un impediment pentru vizitatorii ce stăteau la rând la Librăria Lello. Pentru mine coada lungă, da. Am făcut stânga împrejur și m-am mulțumit cu o fotografie de la exterior. Undeva mai jos, pe dreapta ochii s-au fixat pe o vitrină cu obiecte inedite de decor. Intru și nu mi-am putut opri vocala ce s-a rostogolit instant a mirare cu iz de plăcere vizuală. Un magazin ce lasă trecutul să intre în prezent, unde timpul pare să se fi oprit pentru moment. Cei ce caută miros de epocă de intră aici nu vor ști de unde să înceapă. Există totul: ustensile de bucătărie, parfumerie, băcănie, papetărie …, un fel de magazin muzeu. Un bonus pentru mine în prima zi.

10. Cramele Calem

Vin de Porto, licoare rubinie sau alb gălbuie din care bei și-ți lingi buzele! Toți am auzit de acest vin și o degustare de vinuri de Porto este o experiență inedită. Un vin de Porto nu seamănă cu un vin obișnuit, fiind mai dulce și mai tare.

Ce mi-a rămas de văzut data viitoare ?

1. Palatul Bursei pe lângă care am trecut în dimineața plecării pe Camino
2. Grădinile Palatului de Cristal
3. Muzeul de Fotografie (da, taman el)
4. O croazieră pe Duoro
5. Plimbarea cu funicularul
6. Grădina maurilor
7. Libraria Lello

Și cum nimic nu e întâmplător cele două zile în Porto au venit la pachet cu două prietene plecate pe Camino din Lisabona cu două săptămâni înaintea mea. Coincidență sau nu am ajuns toate trei în Porto în aceeași zi: ele pe jos, eu cu avionul. Eu cu destinația Santiago via Camino Central, ele Santiago via Camino Coasta urmând a face prima etapă împreună după care drumurile noastre se bifurcau.

Îmi plac poveștile si mintea mea creează mereu câte una în fiecare călătorie a mea. Am bucuria copiilor mici când descoperă ceva nou și atunci e posibil să supralicitez totul. Așa ca dacă vizitați Porto să nu vă întrebați de ce nu vi se arată așa de frumos și incitant. Sunt încântată că mă pot bucura și atunci vă dau câte puțin din bucuria mea! Poate vă molipsiți și vizitați Porto chiar dacă nu vă cheamă Galia. 😉