Crama Delta Dunării
Calatorii Prin Dobrogea

Crama Delta Dunării sau La Sapata

Crama Delta Dunării sau vinurile La Sapata mi-au dat ocazia să aflu că vinurile organice nu sunt un mit. Că întoarcerea la natură se poate cu muncă și dragoste.

Crama Delta Dunării

Am spus mereu că Dobrogea înainte de fotografie era pentru mine doar drumul ce duce la mare. Nu că nu ar mai fi și altul dar ce să fac dacă mie imi place să trec cu bacul. Nu că nu l-aș fi trecut înainte de facultate dar îmi place să am senzația că trec pe alt tărâm.

Acum Dobrogea e ținutul ce mă motivează să scormonesc în măruntaiele ei tot ce e de valoare și pot imortaliza în imagini. Să prind orice răsărit și apus și să-mi treacă dorul de Toscana. Pentru că Dobrogea are tot ceea ce o țară poate să-și dorească : mare, munte, deltă, câmpie roditoare, dealuri cu viță-de-vie, cetăți ale civilaziției antice, mănăstiri cu chemare și chiar șosele ademenitoare.

Și cum Legea Atracției funcționează mi-a adus încă o motivație în plus pentru tărâmul de care nu mă pot desprinde. Motivația de-a aștepta primăvara când via se trezește la viață și toamna când ne dă de știre că-n septembrie începe culesul.

Și cum toatea astea „trebuiau să poarte un nume” ca-n Sorescu se numesc vinurile La Sapata sau Crama Delta Dunării. Unde? Pe malurile Deltei Dunării. O zonă în care natura respiră un aer magic și energia locului te îmbie să revii ca după un dor nestins.

Vinurile La Sapata

Crama Delta Dunării și vinurile ei, La Sapata au apărut din dorința de a aduce la lumină potențialul zonei cu ajutorul localnicilor și al animalelor. Ca să faci agricultură eco trebuie să fii pasionat. Să iubești oamenii, animalele, pământul și energia lui. Să nu dormi, să nu mănânci înaintea lucrătorilor și să crezi în visul tău. Să fii îndrăgostit de munca între vii și să uiți că există cravată și costum.

Am băut din toate pentru că deh, cum să poți fotografia ceva ce nu ai degustat? 😉 Vinuri ale Podgoriei Niculițel cu soiuri albe, roșii și roze mie mi-au mers toate. Nu sunt o specialistă în vinuri, dar în a le bea da, da, doar sunt moldoveancă din zona Iașului! Și mi-au plăcut atât de mult că am ajuns la concluzia că trebuie să le fotografiez în fiecare an ! 🙂 🙂

Vinurile La Sapata au la bază câteva elemente fără de care nu ar fi existat acum la degustat: pământul, caii, oamenii și mâinile oamenilor! Și mai ales o mare dragoste!

Am zis că oamenii locului sunt importanți, nu? Dar de caii lor nu cred că am zis. Sau dacă am zis mai spun o dată că fără ei nu ar exista nimic. Caii cu care se ară, caii cu care se cară recolta, caii cu care se face toată treaba! Caii pe care i-am prins la potcovit și caii care sunt cea mai mare dragoste a celor ce au investit.

Și să nu uit să pomenesc despre mâinile ce muncesc. Mâinile ce au propria lor demnitate și onoare. Mâinile ce puse la un loc nu știi dacă sunt de investitor sau de muncitor. Și oricând veți vrea să mergeți în zonă să vedeți cu ochii voștri dacă e sau nu agricultură bio aceleași mâini vă vor servi cu un pahar de vin. Cu drag revăd acum imaginile când scriu și simt aceeași emoție ca atunci când  eram copil și alergam prin vii. Cu mămăliga într-o mână și ciorchinele de Busuioacă de Bohotină în altă mână că deh, parcă am spus că din zona Iașului sunt!

Lasă un răspuns