Ceaiul și Anotimpurile mele

Anotipurile în viața mea fac istorie : Anotimpuri în fotografie, Anotimpuri pe blog, Anotimpuri ceainărie, Anotimpuri în călătorii, Anotimpurile vieții mele. Aș fi putut scoate un brand. Și totul a pornit de la ceai. Apoi s-au țesut activitățile ca la un covor manual. De aceea am decis să încep când și când să scriu ce am citit, ce am învățat, ce am experimentat despre băutura ce folosește un nume generic: ceai.
Puțină lume știe că folosim cuvântul ceai la orice plantă aruncată într-un ibric pe aragaz , să dea câteva clocote la întâmplare ca apoi să-l bem rapid ca leac.
Așa cum din obișnuință în vocabular am adoptat cuvântul adidas la orice încălțăminte sport, așa cuvântul ceai a fost folosit necorespunzător pentru orice licoare obținută din plante prin fierbere.

Ceaiul și istoria lui

Ceaiul a fost descoperit în China. Pentru ei ceaiul e ca vinul pentru europeni. Sursă de poezie și inspirație, aroma, gustul și culoarea ceaiului a generat o adevărată cultură în țările orientale.
„Dacă vrei să ai linişte sufletească, atunci trebuie să înveţi să bei ceai dintr-o ceaşcă goală.”
Este citatul meu preferat si pentru multi ceașca ar rămâne goală dacă ar fi să bea ceai 🙂 .
Dar povestea ? Unde e povestea lui ?
Sunt două legende despre cum a fost descoperit ceaiul.

Mie doar una îmi place și sună cam așa: obosit de muncă, împăratul Shen Nung s-a așezat sub un copac pentru a încălzi niște apă. În vasul cu apă au căzut câteva frunze dintr-un copac. A gustat apa și i-a plăcut aroma. La scurt timp s-a simțit revigorat și mai treaz.
Așa a început cultivarea și studierea ceaiului. Toate astea se întâmplau cu ceva timp înainte de anul 2000 î.Hr.

Nu se ştie cât este de adevărată legenda, însă este cert faptul că ceaiul provine din China, iar Japonia a fost prima ţară care nu doar că l-a preluat, dar a construit şi o întreagă ceremonie culturală dedicată acestuia.

Ceaiul și evoluția lui

Nu mă dau în vânt să țin minte în amănunt anumite informații. De aceea voi trece în revistă ce am reținut ca fiind important.

• 2700î.Hr. – Shen Nung descoperă ceaiul
• 277 – ceaiul înlocuiește vinul la banchetele imperiale
• 907 – ceaiul devine băutură națională
• 705 – ceaiul ajunge în Japonia
• 1279 – moda ceaiului e la apogeu
• 1644 – ceaiul este exportat 1648 Rusia, 1648 Paris, 1650 America
• 1908 – apare ceaiul cu gheață

Ceaiul și sortimentele lui 

De fapt ce este ceaiul și de unde provine el ?
Dincolo de confuzia ceai = infuzie de fructe sau plante, ceaiul e unul singur. Adică o băutură obținută prin infuzarea frunzelor uscate ale plantei Camellia sinensis.
Sunt patru tipuri de ceai, funcție de gradul de oxidare a frunzelor :
– ceaiul alb
– ceaiul verde
– ceaiul oolong
– ceaiul negru.
Ceaiul se bea în multe țări dar se cultivă în puține, în general în zonele tropicale și sub-tropicale.
Planta e una singură, Camellia sinensis, dar tipurile de ceai ce derivă din ea sunt mai multe,  așa cum spuneam în funcție de procesul de procesare.
Și cum ritualul la japonezi presupune multă răbdare și o călătorie lungă alături de ceașca cu ceai, zic eu,  să avem răbdare până data viitoare să vedem ce putem afla despre fiecare licoare în parte .

Ceaiul și Anotimpurile mele sunt fac parte din viața mea de 6 ani. Tocmai ce i-am împlinit pe 14 februarie!