Amintiri din comunism
Calatorii

Amintiri din comunism sau primul anotimp din viața mea (1)

Amintiri din comunism sau primul anotimp din viața mea, primăvara, acel anotimp ce corespunde copilăriei, pentru că nu-i așa, cu ea începe viața?! Așa cum natura învie și o ia din loc, așa anii copilăriei îi asociez cu verdele crud.

Ar fi sunat frumos să spun: ce pură coincidență, să încep să scriu despre mine chiar în prima lună a acestui anotimp, când dau reset la frig și statul în casă. Dar nu, nu e o coincidență. E chiar o similitudine cu timpurile pe care le trăim. Inspirată de o postare de pe facebook, cum că perioada ce urmează seamănă cu un trial de comunism, mi-am dat seama că generația actuală chiar nu știe mare lucru despre regimul trecut.

Unii din noi visăm să scriem măcar o poveste dacă nu, chiar o carte. Dar drumul e lung și presărat de temeri sau chiar necunoaștere în tainele scrisului. Visul ăsta îl am și eu, să scriu „ANOTIMPURI”, un volum ce-ar conține experiențe trăite de mine. Și oricât mi-aș face curaj, dau înapoi sub ecoul gândurilor: cui arde ce ai trăit tu?

Așa că primul pas e blogul. Aici pot scrie și pot primi feedback-ul și cine știe , poate la un moment dat primesc un ghiont substanțial de la Univers. Liv, tu ești prima care mi-a spus dă-i drumul, și uite că te ascult și fac pașii de la clasa pregătitoare.

Mama,

singura din familie ce respiră aerul prezent, s-a născut într-un sat în Moldova, Dumitreștii Gălății, comuna Schitu Duca, la 23 km de Iași. Dintr-o familie cu 7 copii, 4 fete și 3 băieți, mama e ultimul „mohican”. Dintr-o familie simplă, mama are 11 clase din care ultimii trei ani au fost de Școală Comercială.
A prins al Doilea Război Mondial, foametea din ’46-’47, Comunismul, Revoluția, sistemul actual și mai nou Pandemia. Viața a dus-o în Roman, județul Neamț, unde-s năcută eu, oraș în care l-a cunoscut pe tata. Amintirile ei sunt despre cum ducea oile pe câmp după școală, despre hramurile pe care le-am prin și eu la țară, despre soldații din „Nemția” ce mâncau brânză topită și de la care fura staniolul să facă căsuțe la păpușile din cârpă. Mai târziu aveam să învăț să fac și eu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tata,

dintr-o familie mai mică, doar cu o soră, mama croitoreasă și bunicul cizmar. Posibil de la bunica să fi luat genetic dorința de a coase și de a face cu mâinile ceva. Au prins războiul, soldați din Germania ce au locuit cu ei în casă, curați și ordonați și spilcuiți. Rușii de după, haotici, murdari și nesimțiți, cam așa erau în amintirile lui.
Tata, ceva mai răsărit cu școala, deh era de la oraș, a terminat Școala de Maiștri la Roman. Chipeș , bun dansator, yeeee și eu o rup bine, a cucerit-o pe mama la un bal. Și de acolo începe povestea mea.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Nașterea

M-am născut într-o zi de septembrie în anotimpul cu cele mai empatice culori. Lumina blândă și caldă ce cade pe natură, te face să te simți ca-n burta mamei, la adăpost. Culori ca mierea și roade ce parcă hotărăsc soarta omului. Nu știu dacă mama și-a dorit fată sau băiat, dar dacă și-a dorit ambele sexe, eu i-am rezolvat dilema dintr-o suflare. M-am născut o fată cu apucături de băiat. Așa că până s-a ivit în peisaj și soră-mea, i-am dat de furcă pentru doi.

Am ieșit din burta mamei la timp, dar zorită cumva de zdruncinăturile din șa când tata lua viraje cu motocicleta. A fost karma mea să mă nasc temperamental, după o zdruncinătură de motor și o pauză pe doi saci de cartofi. Galia, adică io, am venit pe lume când Yuri Gagarin zbura în spațiu. Numele meu e strâns legat de zborul și familia lui.

În 12 aprilie 1961, Yuri Gagarin efectua prima desprindere de Pământ. Avea două fete, din care una se născuse cu puțin timp înainte de a zbura, pe nume Galina. La noi în Moldova, numele căpăta nuanța Galea. La școală, singura limbă străină pe care mama o învățase, era limba rusă. Atracția ei către nume rusești de acolo se trage, astfel încât primul nume, Tamara, a fost detronat de Galea în urma știrilor de la radio.

Galia, adică eu, m-am pricopsit cu o mica modificare, acel „i” moldovenesc al dialectului din dotare. Și astfel am apărut pe lume, dintr-o zdruncinătură de motocicletă și sub zodie de aer, cu un nume ce m-a urmărit tot timpul ca un brand, la bune și la rele.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sora,

a venit și ea din urmă, în anul în care Yuri Gagarin murea într-un Mig la un simplu zbor. Între timp ai mei au prins drag de nume cu renume, și ea s-a pricopsit cu Beatrice, după patinatoarea celebră , Beatrice Huștiu, ce a participat la Jocurile Olimpice din 1968, la patinaj. Odată cu nașterea ei, m-am pricopsit și eu cu ceva de crescut pe lângă casă, că deh, eram sora mai mare.

Și astfel acum, am o mamă în viață, o soră în Italia taman în Lombardia, o verișoară dragă la Piatra Neamț și una la Iași. Or mai fi câteva rubedenii îndepartate, dar cu care nu am ținut legătura.

Bunicii dinspre mamă, au rămas în amintirea mea ca ceva cu gust de plăcintă cu dovleac și dude din copac. Pe partea tatălui, am luat toată priceperea de a meșteri câte ceva. Două mătuși cu rol de mame suplimentare, una apentru mine și una pentru soră-mea, din partea mamei. Din partea tatălui, mătușa mă smotocea de câte ori nu făceam ceva regulamentar, deh, soție de militar.

Si eu, copil problemă, adică copil bun zic acum, dar la acele vremuri un fel de Nică feminin în curte la ai mei.

Amintiri din comunism va urma …. pentru că nu-i așa, mai avem de stat pe acasă!

 

 

 

 

Comments (4)

  • te cunosc după sandale, cum zice nu-ș ce ghiers, Galio! Chiar că ghidușă și din privire de mică, te și văd pe motor și atunci și acum. Cât despre text, chiar că se vede pata noastră cea de toate zilele, Liv. De culoare și de structurare! Go go go!

    Răspunde
    • O daaa, Liv ne-a patat pe viata ! ))) Multam tare mult si da, am fost poznasa. Ma rog, mama spune ca baiatul meu nu a razbunta-o. Adica a fost prea cuminte . )))

      Răspunde
  • Frumos! Astept episodul II

    Răspunde
    • Multam. Tu esti vinovatul!! )))

      Răspunde

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: