Criza, covidul și dezvoltarea personală
M-am întrebat ce este criza? Un cuvânt folosit atât de des, ne stă pe buze deseori: „ce ai, ești în criză?”, ” a trecut criza peste tine?”, „anul trecut am fost într-o criză financiară”.
Trăim într-o societate globală, plină de evenimente ce ne dă zenul peste cap la nivel social, economic, familial și mai ales la nivel individual.

Dexul ne dă definiții precise despre criză, cu o concluzie unitară: momentul când apare o cotitură în viața noastră. Adică acea situație când ai nevoie de adaptare, de căutat soluții să treci peste momente dificile.

De cele mai multe ori cauzele sunt exterioare nouă și ne întrerup cursul firesc al vieții, ducând echilibrul interior, dacă-l aveam, într-un derizoriu neașteptat.
După șoc și smuls fire de păr alb, după căutări pe google sau pe facebook de adevăruri universale, după ce ești sătul și îmbâcsit de media, îți dai seama că trebuie să faci pace și să devii prieten/ă cu criza.

Am prins de toate: regimul comunist disperat, regimul comunist în dizgrație, schimbarea regimului comunist. Apoi divorțul, moartea tatălui, boli, demisia de la job, criza din 2008, iubiri moarte, schimbări de activitate. Iată acum și pandemia. În fiecare situație am forat adânc, să pot recupera câte o fărâmă de încredere din abilitatea mea de a face față situației.

De fiecare dată, am avut o notă de plată ce la final era semnată: VIAȚA. Am întors moneda să nu văd termenul de garanție pentru perioada de tranzit. Ce câștig să ai să calculezi mereu cât mai ai până la …! Cu timpul am aflat că fiecare situație e doar o oportunitate și o parte integrantă a unui proces de dezvoltare continuă.

Criza, covidul și dezvoltarea personală au votat în unanimitate: schimbarea !

Unii vor zice, că nu, nu ai să vezi așa ceva la noi în țară, nu va învăța nimeni, nimic din situația asta. Eu sunt de altă părere. Dintr-un om bun, va ieși unul și mai bun. Dintr-un om rău, va ieși unul și mai rău. Rămâne restul, marea majoritate, ce-și vor pune semne de întrebare: criza asta e doar a Universului sau e și criza mea?

Fac dezvoltare personală de 15 ani de zile. Am parcurs multe etape ce s-au contopit cu crizele varstei, crizele personale. Acum am altă experiență și am învățat acceptarea. Ba mai mult , caut de fiecare dată să fiu prietenă cu întâmplarea nedorită. Îmi pun întrebări și caut răspunsuri noi la probleme abandonate sau amânate.

Cum m-a prins pe mine criza actuală?

La început puțin descumpănită, virusul nu era pe lista mea de I wish. Dar undeva în background simțeam că Universul va cere schimbare și într-o zi va pune STOP. Am trăit în ultimii ani cu sentimentul că ne paște un război, așa zisul „al treilea mondial”. Război este, dar nu cu arme, tancuri și soldați, ci mult mai light, cu ceva ce nici măcar nu-i știi forma, mirosul sau culoarea.

Nu, nu mă refer la virus și contaminare, bat apropo la teamă și pierderea stabilității emoționale.

Am sora în Lombardia, acolo unde-i zona roșie. Cum Italia e decalată la fusul de viroză, am avut suficient timp să prevăd evenimentele ulterioare. Le-am asteptat cuminte, pe baricade, cu pixul și agenda-n mână, pentru că nu-i așa, istoria se scrie să rămână la arhivă.

Pe prima filă stă și prima întrebare: ce ți-a făcut Criza, Galia?

E doar criza Universului sau și criza ta?

Și mi-am dat seama că cele două se intersectează, se combină, și-mi dau răspunsuri la întrebări dificile.

Am lăsat deoparte aroganța de a fi deasupra vieții și de a crede că pot controla totul și mi-am notat tot ce-am simțit eu când am dat nas în nas cu noile evenimente:

– am conștientizat că-mi amână toate planurile pe anul în curs, că nu pot eu să dețin controlul ca totul să fie exact așa cum am vrut eu
– mi-am dat seama că voi avea pierderi financiare, lucrând într-un domeniu complet închis și că oricât aș munci, viața te oprește chiar și la undă verde
– pierd timp dar ce paradox, îl și câștig
– simt disconfort în ajustarea programului, în libertatea de mișcare și a orelor alocate jobului
– am simțit că mi se forțează mîna să nu mai gândesc viitorul, să stau prezentă doar în acum și azi
– mult disconfort că trebuie să mă supun unor reguli dar ce să vezi, tocmai la asta lucram pe 2020, la un program strict

Orice lucru din Univers are și bun și rău. Are și plus și minus, pentru că nu-i așa, nu poate fi doar alb sau negru ( în mintea mea uneori era)?! Și ca să pot să-mi echilibrez balanța, că doar e zodia mea, am căutat să-mi notez toate beneficiile ce le am pe timp de „nebunie”.

Beneficii în plan personal:

• fără doar și poate este timpul câștigat cu mama mea, are 84 de ani, o grămadă de boli și nu știu daca prinde anul viitor ; acum e pe agenda mea zilnică, îi fac cumpărăturile, îi duc flori acum cât este în viața( cine să le mai vadă apoi?)
• am zeci de cărți cumpărate pentru acel „cândva” ce nu venea niciodată și aloc măcar 30 de minute cititului
• mi-am dorit un timp pentru blog, pentru scris, pentru exprimare și iată că acum sunt în fața calculatorului la o oră când aș fi avut altă prioritate
•  am o femeie ce mă ajută la curățenie generală de două ori pe lună și cum suntem izolați, mi-am luat vechiul rol de „gospodină” și am trecut la atac
• mă ocup ceva mai mult de sănătate și am timp de tratamentul ce-l am în dotare pentru o anumită perioadă
• m-am obișnuit în ultimii 15 ani să văd doar patul seara și nimic altceva în casă; acum simt că mă apropii iar de ea, că redevenim prietene; aflu unde-i aragazul și am descoperit pe balcon câteva suflete de udat, adică florile
• am un răgaz să mă gândesc la mine, să mă răsfăț, să-mi fac măști și băi cu arome uitate
• și nu în ultimul rând, am timp să mă odihnesc din goana asta nebună după mai mult, mai repede, mai bine, mai ieri și pentru oricine

Beneficii în plan profesional:

• m-am înscris pe platforma lui Lorand, și nu există seară fără webinarii ce-mi conturează și mai mult educația financiară
• să finalizez cursul de copywriting a lui Paul Melinte ce l-am achiziționat la început de an
• la job, aveam de făcut curățenie generală, de triat, de aruncat, de reparat, e timpul pentru toate aceste lucruri amânate de cinci ani
• de mult timp vreau să fac ceva schimbări în activitate și amân, amân, până când a venit criza și mi-a forțat mâna să iau câteva decizii
• sunt adepta trezitului dimineață la ora 5 și acum e momentul să implementez programul lui Dan Luca și Robin Sharma
• un beneficiu este lucrul cu răbdarea și reevaluarea priorităților
• mă bucur pentru Nikoleta, angajata mea, că are și ea weekendurile complete măcar vara asta
• am timp să curăț hardurile de imagini vechi și nefolositoare, să fac curat în acte

Ne dorim evoluție și dezvoltare, dar am vrea ca această evoluție să nu treaca niciodată prin criză. Ce să vezi, criza de fapt e partea de jos și cea mai disputată din ciclul schimbării. Da, știu, oamenii nu ar dori vreodată să o traverseze.

Omul este obișnuit cu partea luminoasă a vieții, ca un cadou nereturnabil, ca pe ceva meritat, ceva dat. În același timp, ne plângem, ne tânguim și ne văităm de ceea ce este mai puțin fast. Avem chiar convingerea că răul e ceva nemeritat. Așa cum lumina și întunericul fac parte din zi, tot așa și binele și răul fac parte din noi, din viața noastră.

Criza este răul din noi, face parte din suflet, din minte și ne ajută să cunoaștem evoluția.
Aduceți-o în casa voastră, împrieteniți-vă cu ea, jucați un șah și dați-i mat.