Sardinia, loc de privit albastrul este locul unde aș trăi la pensie, să stau să privesc doar cerul și să ascult marea.

Sardinia nu a fost în planul meu de toamnă. Nu a fost nici măcar în planul anual. Dar îmi aduc aminte că a fost pe lista de „I wish” pentru anul 2018.  Probabil dorința nu a fost atât de arzătoare de au trecut 3 ani până s-a împlinit.
Sardinia, loc de privit albatrul, un nume cod de recunoscut în amintirile mele, că altfel nu știu cum să-i spun.
Există un mit al Sardiniei, cum că ar fi una din cele 5 zone din lume în care longevitatea e la cote maxime. Că o fi așa sau nu, habar nu am, dar mie îmi place să cred oamenii se pot bucura mai mult de viață.

Aveam în plan să plec în Toscana și am ajuns mult mai la sud de ea, în Alghero. Biletele de avion le-am luat cu o săptămână înaite de decolare și cazarea mi-am rezervat-o cu trei zile înainte. E prima dată când mă prinde o ieșire din țară pe ultima sută de metri. Așa că săptămâna respectivă s-a consumat  opt ore pe zi cu liste, trasee, planuri, tarife și mijloace de transport. Nu, nu sunt fan închiriat mașini, eu merg pe jos ca să nu fiu mereu cu ochii la parcări, șofat și să pot căsca ochii la peisaj.

Cineva îmi spunea că sunt un „om mort” în Sardinia fără mașină. Cu siguranță nu știa ce turometru am la picioare. Nu știa ce dosar cu șină pot face pentru fiecare zi, pentru fiecare bus, inclusiv stațiile unde opresc la fiecare dus-întors. Nici nu-i nevoie de mașină. Ajuns pe plaja sardă rămâi ancorat în nisip chiar de nu-i sezon de plajă.

Mi-am împărțit excursia în două părți:

1. Trei nopți în nord, să văd Castelsardo și să privesc apusul în Mediterană la Lu Bagnu. Avionul a decolat de pe Otopeni la 8:45 și am aterizat la 11:00, pe soare și temperaturi de 20 de grade la 8 octombrie. Ora de aterizare a decis prima locație deoarece timpul de deplasare a fost mai lung și exact cât aveam nevoie pentru check-in.
2. Patru nopți am stat în Alghero să pot să am o tihnă pentru spiritul orașului și al mării. Și mai ales să am timp pentru zborul de întoarcere, distanța până la aeroport fiind mai scurtă și plecarea dimineață. Am decolat la 8:40 și la 11:10 am aterizat pe ploaie și frig.

Lu Bagnu

În nord-vestul Sardiniei, în partea de est a Golfului Asinara, lângă unul dintre cele mai frumoase orașe ale Italiei, m-am aflat în fața un peisaj extraordinar: nisip fin, o mare albastru limpede și pereți stâncoși acoperiți de arbuști specifici zonei mediteraneană. Lu Bagnu este o mică sau mare stațiune frumoasă dar fiind extrasezon nu am putut aprecia corect.

Aceasta este una dintre puținele părți ale țărmului Castellanese, constând în mare parte din stânci înalte de trahit roșu. Plaja Lu Bagnu, de fapt un cartier al orașului Castelsardo (la doi kilometri și jumătate de acesta), este protejată de stânci căptușite cu verdeață. Nisipul fin este de culoare crem, iar fundul mării, limpede, este presărat cu stânci plate care apar pe ici pe colo, menținând apa caldă și plăcută.

Nuanțele Sardiniei sunt din altă paletă de culori. Probabil cineva a uitat dozajul de pigment. Clima blândă și liniștea din extrasezon te face să crezi c-ai aterizat pe un alt tărâm.

În octombrie

e liniște și curat. Marea, culoarea ei, ah culoarea te invită la dans, parcă-i aud și acum albastrul cu interferențe de turquoise. Pe scurt, Marea Mediterană e waw! Nu tu alge, scoici, nisipul e ca o catifea ce-ți mângâie tălpile și te-mbie la somn.  Poți dormi liniștit pe un prosop, nimeni nu te va deranja. Oamenii sunt liniștiți, fără dorință de manifestări zgomotoase, fără muzică pe telefon sau alte gadgeturi disturbatoare.
În octombrie sunt puțin turiști, multe pensiuni și hoteluri închise. Toate sunt pe gustul meu, nefiind dornică de aglomerație și temperaturi ridicate. Localnicii sau puținii turiști vin pe plajă ca la picnic, cu un termos, pachețel și ascultă marea, citesc sau pur și simplu își golesc preaplinul minții. Spre seară, adolescenți îndrăzneți fac surfing pentru începători și e plăcut să urmărești jocul lor.

Am stat la un B&B, situat aproape de stația de autobuz, de scările ce duc la plajă și de unicul market din zonă. Gazdele, Franka și Giuseppe, au fost de cinci stele. Camere curate, spațioase, decorate în stilul sard. Micul dejun un răsfăț și comunicarea cu ei grozavă! Bonus, peisajul ce mă răsplătea în puținul timp ce stăteam pe balcon. E un clișeu, știu, dar voi reveni la ei!

Ce-am făcut în Lu Bagnu?

În prima zi, după cazare, au mai rămas vreo patru ore până la apus. Am luat la pas mica localitate și m-am dumirit unde se poate mânca, unde pot prinde răsăritul, apusul, unde-s stațiile de bus, unde-i marketul. Finalul a fost pe plajă, după ce am privit prin ochiul magic din Lu Bagnu. Există o legendă conform căreia dacă privești apusul prin Ochiul Magic, te vei reîntoarce în Sardinia. Am privit de trei ori, în fiecare seară cît am stat acolo! Doamne ajută să mă reîntorc!
A doua zi a fost pentru Castelsardo și a treia zi nu am vrut nimic să mai fac. Temperatura și marea m-au convins să mă bălăcesc și să lenevesc. Gândul că acasă era frig și ploua m-a țintuit pe plajă.

Unde am mâncat în Lu Bagnu?

Am aplicat o regulă simplă, ce o practic mereu în călătorii. Micul dejun de obicei îl iau pe stradă, panini sau o cafea cu un croissant. De data asta am avut cazarea cu mic dejun inclus și bine am făcut. M-am simțit ca și cum am fost un oaspete de seamă. Adică a fost bestial. De la market îmi cumpăr fructe și apă să am mereu în rucsacul din spate și ceva de ronțăit. Și o masă o iau la restaurant.

În Lu Bagnu am mâncat într-un singur loc, recomandat de gazdă, Restaurant Ampurias, la naiba, deja salivez acum când tastez la rissoto cu fructe de mare și paste carbonara.  Tot ei au o altă intrare pentru o mică cafenea și o înghețată belea!  Patronul e zilnic acolo, sard veritabil, care se încruntă de vede că te uiți în meniu la pizza. Vin de casă la pahar și asta e, viva Italia!

Informații utile ( cred) :

1. Zbor Otopeni București – Alghero Sardegna, compania Ryanair ( Alghero are un aeroport mic dar cochet)
2. Operator bus este compania ARST, sunt albastre și scrie pe ele ARST
– primul ticket aeroport Alghero – Sassari ( Via Padre Zirano) cumpărat de la tonomatul din aeroport, stația Sassari e un nod pentru multe rute, linia 760, 3,1 euro
–  al doilea bilet, Sassari – Lu Bagnu ( am coborât la stația Lu Bagno Sacro Cuore la vreo 300 m de cazare), linia 724, 3,1 euro
3. Cazare pensiunea Real B&B Primo Sole, o pensiune bad & breakfast, tarifele sunt pe site în funcție de sezon, camere curate, spațioase, mic dejun bogat și gazde foarte faine
4. Am mâncat la Restaurant Pizzeria Ampurias ( cina = 21 euro, risotto cu fructe de mare, un pahar cu vin, apă), meniu diversificat

Va urma, Castelsardo!