Pelerinaj către Santiago, bagaje, alte mărunțișuri.
Când ți se pune pata și vrei să pleci pe Camino, primul lucru la care te gândești, e faptul că viața ta timp de câteva sâptămâni încape într-un rucsac.
Primul Camino m-a învățat ce am nevoie și ce pot lăsa din bagaj. Nu au fost mari schimbări dar pentru mine au fost esențiale. Și acum, după al doilea drum, tot aș mai face modificări. E fain să trăiești cu puțin, și la propriu și la figurat. Bucuria drumului e invers proporționlă cu ceea ce ai în rucsac.

Lucrurile necesare le-am împărțit pe categorii: echipament, îmbrăcăminte, accesorii, igienă așa cum sunt trecunte mai jos în imagini. Tot ceea ce încape în rucsac trebuie să însumeze cam 10% din greutatea corporală, deci poate fi și mai puțin. Pe drum se mai adaugă o apă, un fruct , ceva de ronțăit și uite-așa se mai face 1 kg.

Voi scrie câte ceva despre ceea ce cred că a fost și este important pentru mine în acest pelerinaj către Santiago, poate folosește și altora:

1. Încălțările

sunt „viața ta” pe Camino. Fără o simbioză între tine și ele poți rata chiar drumul și faci cale întoarsă. La primul drum, după documentare, mi-am luat pentru drum ghete trei sezoane,La Sportiva, icnind când le-am achitat. Era ca și cum îmi vândusem un rinichi. Dar și în ziua de azi pot spune că a fost cea mai bună alegere. Le-am luat cu un număr mai mare și puțin înalte să-mi țină glezna.

La al doilea Camino, știind că va fi cald și voi merge mult pe lângă litoral am vrut ceva mai ușor, să pot căra și în rucsac. Nu a fost cea mai bună alegere pentru drum lung, mi-am luat adidași pentru trekking Hoka, mie nu mi s-au potrivit. La drum mai scurt i-am probat, sunt ok. La lungime au fost perfecți, cu un număr mai mare, dar la lățime mi-au tulburat liniștea făcându-mi cele mai urâte bășici. După mulți km picioarele se umflă și mi-au fost strâmți la degete. Am avut salvarea în sandalele Teva, geniale aș putea spune, pentru drumeții. Impecabil s-au comportat, le-am purtat ca alternativă, cu șosete merino, le-am folosit la duș și după ce terminam drumul. Astfel asiguram aerisirea degetelor și vindecarea bășicilor. Cea mai bună alegere, la fel ca și sandalele Merrell pe care le am de 5 ani. După cum cred că s-a înțeles, am avut două perechi de șosete din lână merino.

2. Rucsacul

de „aur” să fie, spatele tău știe + borsetă + un rucsac mic și ușor ce-l goleam pentru a-l lua prin oraș sau sate după ce mă schimbam. Mi-am dat seama la timp în Porto, că aș avea nevoie de ceva ușor de pus în spate după ce-mi terminam etapa, astfel încât să am mâinile libere când mergeam să-mi iau ceva da mâncare sau pur și simplu să-mi țin telefonul, banii, încărcătorul, foița de ploaie și o apă. Așa că mi-am luat un rucsăcel mic, 3 eur, și dimineața-l umpleam cu haine punându-l în rucsacul mare, golindu-l când ajungeam la destinație. Tot aici aș trece și borseta încăpătoare pentru: telefon, încărcător, card, ghid, strugurel, bani, șervețele umede, plasture ce o purtam la drum când aveam rucsacul în spate. Fără ea nu m-aș fi descurcat. Rucsacul meu este Osprey Exos 38l.

3. Pelerina

de ploaie și sacul de dormit e musai să fie ușoare. Prima pelerina, din 2008, a fost o mare dezamăgire. Și grea și traspiram toată sub ea. Anul ăsta, tot de la Decathlon, am cumpărat o pelerină ușoară ce nu mi-a ridicat probleme la transport și-mi acoperea și rucsacul. E drept că vremea a fost cu îmbracă-te, dezbracă-te de o manipulam ca un magician. Sacul de dormit l-am avut tot de la Decathlon. Inițial am avut unul de la Mammut, 800 g și 200 de g mi s-au părut importante, încât mi-am cumpărat unul de 600 de g. Am fost mulțumită de el, dar pentru că am tras la multe albergues private, cu lenjerie impecabilă, era suficent pe portughez doar un cearceaf.

4. Hainele:

două perechi de pantaloni lungi, foarte ușori de la Decathlon. Unul l-am tăiat mai scurt și bine i-am făcut, era pantalonul de „oraș”; două tricouri cu mânecă scurtă, unul din merinos și unul din material tehnic, foarte ușoare și rapide la uscare. Unul cu mânecă lungă, tot merinos, nu l-am folosit, nu o să-l mai iau. O cămașă, de milioane a fost, peste tricou când era vânt, da, un must. Un windstopper, greu mi s-a mai părut, l-am folosit o dată, nu-l mai vreau, o să caut ceva de ploaie ușor, bun și de vânt. Pentru dormit un tricou și un colant. Foarte important pentru mine ca femeie, o rochiță scurtă, de câteva grame, bună pentru a o arunca pe mine când ieșeam de la duș. Tot aici intră și o bandană pentru păr, când era vânt sau soare. Lenjerie intimă, două perechi de chiloți și un slip că doară e vară și sperăm la bălăceală. Nu mi-am luat sutien, am preferat două bustiere ce le puteam folosi pe plajă.

5. Pentru igienă:

două prosoape Decathlon, mare și mic. Cel mic nu-l voi mai lua, nu l-am folosit. Periuță de dinți pliabilă, un singur tub de pastă de dinți că doar nu plecam pe lună să nu găsesc de cumpărat, șampon la pliculețe să nu car cu mine ambalaj, săpun și ce mai scrie în lista de mai sus. De ajutor a fost strugurelul de buze pentru hidratare și soarele dogoritor. Recomand incolor și la bărbați.

6. La accesorii

voi menționa ca fiind importante dopurile de urcehi, am avut 3 perechi să fiu sigură că urechile mele nu vor fi agresate la maxim. Ceea ce s-a și întâmplat dar asta e, e un mizilic pentru energia mea. Pungile cu fermoar sunt un must. În ele aveam fiecare haină, pe categorii și câteva în plus ce le-am folosit la alimente, haine ude. Mi-am luat un caiet cu pix ce mi-a fost de mare ajutor să scriu impresii ce se vor transforma în amintiri. Am luat decizia să scriu zilnic pe drum și să postez în social media. Acum îmi folosește la blog, ca reper și ca emoții trăite pe moment.

7. Capitolul „medicamente”:

am folosit, dar e situația mea, următoarele: crema de gălbenele cu care îmi masam tălpile dimineața și seara să previn bășicile; nu le-am prevenit suficient de bine dar sigur ar fi fost mai rău. Am avut nevoie de smecta, de la o apă nepotabilă, era să mi-o fur rău. Am luat zilnic tablete de vitamina C și magneziu. Câte un blister cu nurofen, aspirină , paracetamol au fost pe lista mea. Ah și evident crema de protecție solară cu spf cât mai mare, indispensabilă în pelerinaj către Santiago.

8. Am lăsat la urmă un mic accesoriu ce nu-mi va mai lipsi niciodată, nici pe Camino, nici la călătoriile din țară, nici din mașină: o triplă ce și-a făcut datoria cu vârf și îndesat peste tot, alberg, aeroport, cafenele.

9. La și altele:

telefonul Samsung S10+ cu bateria externă și încărcătorul aferent; fimi palm 2 , cam incomod, l-am folosit dar cele mai multe filme le-am făcut cu telefonul; un aparat mic de la Panasonic, m-au sposorizat ei, pe care l-am folosit mai rar, din cauza ploilor și a faptului că aveam nevoie de mâini. Data următoare voi avea doar telefonul. Ghidul călătoriei nu l-am folosit, mi-a plăcut aventura semnelor de pe drum și m-am ghidat după ele. Din când în când, foloseam o aplicație pe telefon să mă repoziționez atunci când mă rătăceam.

Și pe lângă toate astea, ar mai fi:
-mindset: depășesc orice, nu-mi e teamă, mă descurc, duc durerea, foamea, setea, nedormitul uneori, rănile, dormitul în comun, soarele, ploaia, totul face parte din viață, orice experiență e bună

-dorințele personale: drumul se face singur, se deschid bine ochii, se scot datele mobile, se folosesc doar la nevoie, se pune pe mute sonorul, se fac notițe, se acceptă tot, se comunică cu toți, se salută cu oricine, se zâmbește, se iubește viața, se fac prietenii, se cântă, se tace mult (85% din timp), se lasă tot „acasă”.

Limbi vorbite:

– engleză, am învățat singură cu Duolingo, timp de 30 min zilnic de la 6.00 dim, timp de 6 luni, am dus conversații complete(nu am făcut în școală)

– puțină italiană, câteva cuvinte portugheză, spaniolă, franceză și semne multe din mâini și picioare.