Lumina cade la etajul cinci

Stau moale pe canapeau bej precum spuma de la cappuccino și privesc la perdeaua lucrată de Aura. Când am luat apartamentul în București nu mă gândeam că voi dormi aici. Mă gândeam la el ca la o investiție, decorat, dotat și închiriat. Lucrurile nu se-așează ca-n „to do list”. E nevoie de timp să pui lucrurile în ordine precum așezi mărgelele pe o sfoară.

E ziua de Paști, e ziua ce-am cuprins-o la masă cu copiii și-acum zac cu berea lângă mine și privesc cum cade lumina la etajul cinci. E un apus bestial sau așa mi se pare mie poate gândidu-mă că din cer mi-a trimis o rază mama. De fapt sunt două, l-o fi găsit pe tata.

Lumina,

acest simbol al ieșirii din beznă, acest simbol al vieții și al liniștii, mi-a ridicat multe semne de întrebare. Acolo unde semnele păreau să se îndoaie am trecut direct o exclamare. E drept, fără lumină, viața mea e pustie că nu pot face fotografie. Lumina ce cade blând pe mine mă îndeamnă la visare și cugetare. Din perete ceasul are un ticăit ce până acum nu l-am remarcat. E ceasul de la Anotimpuri, l-am adus să  povestească oaspeților, povești nespuse la ceștile cu ceai.

Încep să derulez din puținul minții mele ce știu despre lumină, ce nu știu voi căuta.
Ca fotograf vorbind, lumina e totul, pentru că însuși cuvântul fotografie provine din cele două cuvinte grecești  photos= lumină și  graphis=scriere. Deci, scriere cu lumină. Aș spune că e cel mai important simbol al fotografului. Fără lumină ești cu mâinile legat de gard.

Ca om, îmi dau seama că lumina joacă un rol crucial în metabolismul nostru, fie ea naturală sau artificială, influențează întreaga viață pe planetă, fiind mai mult decât o sursă de vitamina D pentru noi. Ea ne reglează ritmul circadian. Psihologic vorbind, lumina soarelui și lumina în general, ne ajută la prevenirea și tratarea depresiei, ajută la producerea serotoninei de la prima expunere la lumina dimineții. Nici nu mă mir că sunt matinală.

“Să se facă lumină”

spunea un vechi citat biblic și-atunci cum să nu te rogi la fiecare apus de soare ca astrul suprem să răsară din noi în zori?

1. Viața de azi și de apoi – este de obicei un simbol al vieții, atât pe pământ, cât și în viața de apoi. În creștinism, se spune că Dumnezeu a creat prima dată viața, dar primul său pas a fost să creeze lumină. Lumina ar acționa ca baza de la care toată viața ar crește și ar prospera.

2. Divinitatea

Anumite zeități și zei au adesea o linie neclară între definiția luminii sau a soarelui, cele două sunt împletite din punct de vedere al divinității și adesea văzute ca un simbol al luminii. În mitologia egipteană, Ra era zeul soarelui (sau zeul luminii) și era considerat a fi cel mai puternic dintre zeii egipteni.

3. Puritate-

lumina este un simbol al purității și în cele din urmă al binelui, deși conform pricipiului Yin și Yang, ea face parte dintr-un întreg, adică lumină și întuneric. Lumina este întotdeauna asociată cu binele și cu raiul. Întunericul, pe de altă parte, este asociat cu răul și în cele din urmă cu iadul.

4.Îndrumare – lumina este simbolul călăuzirii și urmăririi unei căi. În multe învățături și fabule religioase, un suflet pierdut va urma adesea o cale de lumină pentru îndrumare. Literatura descrie adesea lumina divină sub forma unui glob strălucitor după care un suflet pierdut poate desluși cum să-și găsească drumul.

5. Speranță

– lumina este un semn de speranță și promisiune. Acest lucru provine din relația sa cu întunericul, întunericul nu poate risipi lumina. Cu toate acestea, cea mai slabă privire a unei surse de lumină poate ilumina chiar și cele mai negre zone. Faptul că lumina poate învinge întunericul este adesea descris ca o modalitate de a da speranță.

Să nu uităm de proverbul „lumina de la capătul tunelului”. Este un simbol al speranței și este folosit pentru a ajuta oamenii care se luptă în viață. Lumina divină e un mesaj de la Dumnezeu pentru a oferi speranță și promisiune celor care au nevoie de ea.

6. Înțelepciune și cunoaștere – a fi iluminat înseamnă a câștiga înțelepciune pe un segment al vieții, văzând  greșeala căilor lor anterioare.

7. Adevărul

– aici chiar nu am ce comenta, adevărul nu-i gri niciodată, dar s-ar părea că nici alb pe negru…))). E al celui ce-l rostește.

M-am oprit la cifra șapte că altceva nu mai știu. Dar parcă nici n-aș mai vrea afla să aflu. Tare bine pică cifra asta 7 care este semnul lumiii complete, al creației încheiate. Nu, nu a mea, a lui Dumnezeu.

Mă uit spre geam. Lumina cade la etajul cinci. Umbrele joacă țonțoroiul prin perdeaua de voal lucrată de Aura. E cald, e bine, încă e soare, e lumină. Sau cum spune Hugo, „soarele se poate stinge atunci când nimeni nu mai iubeşte.”