Două zile la Brănești, nu oricum, luni și marți, mi-am oferit o mică recompensă pentru că mi-am scos mâna din gips.

Habar nu am avut unde și ce este Brăneștiul pe harta României. La prima căutare, Brănești este o localitate în județul Dâmbovița. Amplasată într-o zonă rurală, este încadrată de natură, de câmpii și cu dealuri domoale în jur. Aici vei găsi peisaje liniștite și pline de farmec, perfecte pentru o vacanță relaxantă departe de agitația orașului.

Nicicând nu mi-a trecut prin gând când am cunoscut-o pe Beatrice în online că voi poposi pe prispa ei boemă două nopți prin Airbnb. Prispa Cratorilor, nume predestinat cerdacului umbrit de vița de vie, cu masa rotundă, te-mbie să pui țara la cale pentru zilele ce vor urma să fie.

Cine ar fi crezut că deși este o zonă mică și liniștită, există câteva obiective turistice interesante? Nu aș fi aflat cât de generoasă e natura dacă nu aș fi ajuns la Beatrice, mesager la NO.MAD Talks. Priveliștea dealurilor domoale și a câmpurilor întinse oferă o vedere landscape încântătoare, perfectă pentru cei care doresc să se deconecteze de stresul cotidian.

Dacă ajungi la Brănești și ești tentat să te rupi de urban două-trei nopți nu ai cum să te plictisești pentru că dacă apreciezi natura și dorința de a explora peisaje autentice, zona din Dâmbovița te va cuceri cu siguranță. Dar să vedem cu ce m-a uimit micuța localitate rurală.

Gazda

a fost atracția principală pentru mine. Prispa Creatorilor nu e ceea ce se numește confort de 3* sau 4*. Dacă iau în calcul prietenii blănoși, două pisici și trei căței, pentru că nu toată lumea-și dorește atâția ochi ațintiți asupra lor când vine dimineața, poate că aș avea rezerve să recomand.  Compensează la greu cu aerul boem, cu acel quelque chose ce-ți aduce aminte de farfuriuța cu dulceață și paharul cu apă. Îți răscolește amintirile păstrate în cufărul memoriei de unde scoți o carte poștală veche, cu miros de lavandă, și un trandafir ce-ți zâmbește discret dimineața.

E locul unde pensulele din borcanul de pe prispă desenează umbre pe pereți. În  ele descifrezi din taina inimii chipuri ce-ți mângâie amintirile. Cafeaua o bei dintr-o ceșcuță care te face să spui că viața e plină de magie în detalii aparent mărunte. Așa că dacă vreți să poposiți la Prispa Creatorilor dați reset la tot ce vă imaginați când vă gândiți la o cazare.

Ca și obiective, mi-am făcut un plan, să fac drumurile cu mașina într-o anumită ordine, să curgă traseul, să fac economie de timp și combustibil.

Mănăstirea Dealu Mare

din Brănești emană o atmosferă de liniște, spiritualitate și este un loc încărcat de istorie și tradiție religioasă. Așezată pe o colină pitorească, această mănăstire este o oază de frumusețe naturală și arhitectură bisericească în armonie perfectă. Intrarea e dominată de o poartă de lemn sculptată cu măiestrie. Ai spune că păzește cu sfințenie locul sacru al mănăstirii. În interior, vei descoperi o curte interioară îngrijită.

În jurul bisericii, pe alei pavate, poți face o plimbare relaxantă prin grădina mănăstirii. Vei găsi arbori bătrâni, flori delicate și plante medicinale. Aerul curat și liniștea locului îți încarcă sufletul cu o pace interioară caldă.

Un element special al Mănăstirii Dealu Mare este vechea clopotniță din lemn, care veghează asupra întregii mănăstiri. Sunetul solemn al clopotelor, care răsună în împrejurimi, te va purta cu gândul spre divin și te va lăsa în contemplare.

În 9 iunie 1958

Mihai Viteazul a despus în biserica mănăstirii jurământul de supunere față de împăratul Rudolf al II-lea. Tot aici Matei Basarab aduce prima tiparniță de la Govora în 1644. Și tot aici, principele Mihai al României a studiat la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” în perioada în care ea l-a adăpostit.

Dacă ai răbdare, mai sus de mănăstire, dai de Asociația Militarilor Veterani, unde mi-am băgat puțin nasul. Și bine am făcut că așa l-am cunoscut pe cel care avea să-mi fie o minunată sursă de informații. Mi-a fost ghid pentru Biserica Dealu Mare și apoi a doua zi pentru Curtea Domnească. Am dorința să-i mulțumesc aici încă o dată domnului Constantin Cristea pentru toată răbdarea de care a dat dovadă să-mi povestească cu răbdare, că așa se dă „doamnei de la ziar”.

Nu departe se află Mănăstirea Viforâta.

Mănăstirea Viforâta

nume dat de vicisitudinea vremurilor, a timpului şi a istoriei, se află printre dealuri, îmbrăcate cândva în livezi şi podgorii. Aici locuitorii s-au ascuns,  de viforul care uneori bântuia aprig câmpia ialomiţeană, la adăpostul zidurilor mănăstirii. Curtea plină de flori este un loc plin de frumusețe și pace. Timpul pare să se oprească pentru a te lăsa să te înalți spiritual. Nu,nu prea sus ca să stai și pe pământ și să te încarci cu energia liniștii și a armoniei.

Ansamblul Curtea Domneasca

spun ansamblul pentru că el cuprinde:

• Fortificațiile Curții Domnești: șanțul de apărare, în formă de potcoavă, având o adâncime de 4,7 metri, zidul interior având o grosime de 1,2-1,4 metri construit din piatră și cărămidă, zidul exterior construit la 2,5 metri de cel interior tot din cărămidă
• Biserica Mare Domnească
• Palatul Petru Cercel, alcătuit din beci, parter si etaj. În acest moment beciul palatului adăpostește expoziția ,,Lapidarium”.
• Palatul domnesc de secol XV, de la care s-a păstrat parțial fundația pivniței și a garlicului
• Turnul Chindiei, înalt de 27 meri, împărțit în 3 nivele despărțite prin planșee de lemn. Pe terasa turnului se poate ajunge pe scările interioare. În turn veți găsi o expoziție dedicată familiei Drăculeștilor – Vlad Dracul si Vlad Țepeș.
• Biserica Paraclis
• Palatul din sec. XVII-XVIII
• Baia Domnească
• Anexele gospodărești și casele slujitorilor
• Casa Dionisie Lupu, folosită la începutul secolului XX ca internat școlar particular, apoi a fost sediu al poliției orașului, iar în timpul primului Război Mondial a fost sediul comandamentului german
• Biserica Sfânta Vineri
• Casa Balașa, ridicată în 1656, la dorința doamnei Bălașa, soția domnitorului Constantin Șerban.

Muzeul Național al Poliției Române

este unicul muzeu cu acest profil din țara noastră, fiind inaugurat la data de 7 iulie 2000. Clădirea care găzduiește Muzeul Naţional al Poliției Române, un elegant monument de arhitectură care, între 1867 și 1893, a fost reconstruită în stil neoclasic. Se află pe Calea Domnească din Târgovişte, în aceeaşi curte în care se găsesc Muzeul de istorie şi Muzeul de artă, într-o clădire cu valoare istorică.  Nu aș fi crezut să ajung aici vreodată. Mulți locuitori ai orașului Târgoviște nici nu știu că există așa ceva.

Este uluitor ce poți vedea în frumoasa clădire destinată să adăpostească așa ceva. Uniforme ale miliției/poliției din toate perioadele, arme de foc și o colecție însemnată ale stemelor avute de ţara noastră de-a lungul timpului.

Deasemeni întâlnim o impresionantă colecţie de uniforme şi caschete ale poliţiştilor din mai multe ţări. Multe dintre exponate sunt donate de un poliţist neamţ, care a vizitat muzeul, fiind încântat de ceea ce a văzut și a decis să doneze din colecţia personală.

Uimitor mi s-a părut colțul destinat celui mai mare criminal român, Dumitru Cernica,  în care este expus bustul din bronz şi diferite obiecte personale.

Cascada 7 Izvoare

oferă o priveliște cu adevărat magnifică, înconjurată de măreția Munților Bucegi. Curgând pe stânci abrupte, apa care se prăbușește în cascadă creează un spectacol uimitor și captivant pentru ochi. Ai crede că picior de om n-a călcat pe aici și nu poți scăpa de senzația de natură nealterată. Se spune că apa cascadei are proprietăți terapeutice și-ți curăță mințile de stres și-ți umple inima de bucurie.

Drumul care duce spre cascada 7 Izvoare dinspre Brănești se poate face cu mașina mai pe-ndelete, mai cu a doua și atenție pînă ajungi într-un loc unde toată lumea lasă vehicolele. De acolo mai sunt de mers vreo trei kilometri pe jos. Drumul care te poartă către cascadă îți oferă o doză de energie și entuziasm pentru aventură, asta dacă nu nimerești prea mulți turiști gălăgioși.

Spun legendele locale că apa cascadei are proprietăți vindecătoare și aduce noroc celor care o ating. Beatrice m-a purtat pe cărări de ea știute și-am ajuns sus la cascadă, la stânca prin care ea își croiește drum și mi-am umplut bidonul cu apă. Poate că-s prea visătoare, dar pe moment m-am simțit ca într-un basm de Petre Ispirescu, așteptând să apară o zână cu bagheta magică.

Drumul continuă spre Lacul Scropoasa.

Lacul Scropoasa

este un lac de baraj artificial construit în anul 1929 în scopuri hidroenergetice. El alimentează hidrocentrala de la Dobreşti, una dintre cele mai vechi din România. Este construit pe râul Ialomița și frumusețea lui, cu apele verde-turcoaz, atrage mulți turiști. Am regretat că nu am avut camera foto dar asta e, voi mai ajunge eu.

Chiar lângă lac, la intersecția dintre Cheile Zănoagei și Cheile Orzei e un mic popas din care firul fumului de la grătar te ia de nas și te îndeamnă să cazi pradă ispitei, să-nfuleci doi mititei. Și eu și Beatrice am căzut pradă ei.

Cheile Orzei, te ademenesc să te strecori pe drumul care șerpuieste domol. Nu am înaintat, soarele începea să dispară și am preferat să facem drumul de întoarcere pe lumină. Undeva pe drum poți opri să admiri cariera de piatră care se vede prin fereastra naturală creată de brazi.

În cele două zile la Brănești nu am reușit să văd, dar m-am documentat:

Lângă Brănești, în Pucioasa se află Muzeul Aviatic “Dumitru Dorin Prunariu” deschis luni-vineri, orele 9.00-13.00. Este o lucrare de mare anvergură, unic în țară și în Europa prin faptul că este realizat numai de copii, cu ajutorul profesorilor de aeromodele. Muzeul cuprinde peste 300 de machete de aeronave, statice și zburatoare

În Târgoviște sunt multe, multe locuri interesante:
– Muzeul de Artă și Muzeul de Istorie care se află în aceeași curte cu Muzeul Poliției-Române. Eu le-am găsit închise pentru că lunea nu au program
– Parcul Chindiei și Grădina Zoologică
– Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic
– Muzeul Metamorfozelor, dacă vă e dor de comunism și vreți să vedeți unde a fost împușcată familia Ceaușescu. Mie nu mi-a fost dor.
– Muzeul Tiparului și Cărții Vechi
– Muzeul de Arheologie Târgoviște
– o grămadă de biserici și clădiri vechi foarte frumoase cum ar fi Poșta Română, Casa Atelier Gheorghe Petrașcu

Recomand verificarea programului pe google și a tarifelor de intrare.

Iar ca și peisaj,

toate delaurile, pădurile și locurile unde dacă știi cum să cotrobăi te umpli de bucurie și drag de țara noastră. Mai în glumă, mai în serios, mă gândeam că mi-ar plăcea să fiu ca un croitor de călătorii, dar nu moacă, asta să fie clar că ia zile întregi de research, Atelierele mele știu.

Poate tot ce-am scris mai sus te îndeamnă să faci plinul la mașină și poate chiar să faci cunoștință cu Beatrice. E un nume drag că așa o cheamă și pe aia mică din familia mea. Pe ea o găsești aici sau dacă vrei ceva mai sofisticat cauți alte locuri pentru a înnopta. Dacă vă inspiră articolul să-mi dați și mie de știre, m-ar bucura tare mult.

Las mai jos câteva repere, așa cum mă organizez de fiecare dată când plec la drum.