Viață fără mamă
Până miercuri am avut o viață cu mamă. Apoi a început o viață fără mamă, viața fără EA.
Simt nevoia să scriu poate mai mult decât nevoia de a plânge-n neștire. Plânsul se duce. Scrisul rămâne. Pentru mine, pentru ea, pentru eternitate.
Cu multi ani in urma, sau poate asa par , credeam ca am gasit calea lactee din care nu aveam sa mai cobor vreodata.
Azi mi-am adus aminte de poezia lui O.Paler -” Avem timp ” si-am constientizat ca vine vremea cand nu mai avem timp si chiar de ne dam seama ca mult n-a mai ramas nu avem curajul sa facem un alt pas.
Uneori se întâmplă mai curând şi mai repede decât poţi să gândeşti că cineva pleacă din viaţa ta. Plecările sunt plecări. Dar golul lăsat de ele le poate clasifica. Plecările pot fi scurte, lungi şi definitive.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate