Sardinia, loc de privit albastrul este locul unde aș trăi la pensie, să stau să privesc doar cerul și să ascult marea.
Sardinia nu a fost în planul meu de toamnă. Nu a fost nici măcar în planul anual. Dar îmi aduc aminte că a fost pe lista de „I wish” pentru anul 2018.
Copilăria mea
a fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat.
Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.
O zi la Agapia pe Calea Iubirii
A trecut ceva timp de când am fost la Agapia. Am tras o fugă să adun amintiri pentru o petrecere aniversară. Așa îmi place să spun atunci când fac fotografii la evenimente.
Am văzut lumina zilei în Roman, un orășel cochet din județul Neamț.
Orizonturi pe malul lacului Razelm
E o adevărată provocare să definesc de fiecare dată structura următorului Atelier și mai ales tematica. Tematica vine după ce aleg locația.
Criza, Timpul și Covidul
Azi dimineață priveam din pat spre cer. Stau la etajul patru al unui bloc nou spre vechi (bănuiesc că 23 de ani nu sunt atât de mulți) și de la geamul meu nu văd mare lucru în cartier.
Amintiri din comunism sau primul anotimp din viața mea, primăvara, acel anotimp ce corespunde copilăriei, pentru că nu-i așa, cu ea începe viața?! Așa cum natura învie și o ia din loc, așa anii copilăriei îi asociez cu verdele crud.
Brașovul în plimbările mele a fost pe listă constant în ultimii 12 ani. Este un oraș magnet, ce mi-l doresc lipit de suflet anual. Poate și pentru faptul că mă cheamă de fată, Brașoveanu. Poate și pentru faptul că se află strategic și echidistant față de anumite orașe.
Cinci zile în Apuseni pot fi cinci zile fără semnal și net dacă ai sânge în instalație. Pot fi cinci zile de iarbă grasă, de albastru sus pe cer și de ape cu păstrăvi. De asemenea pot fi cinci dimineți pline de rouă și cinci asfințituri cu fân rubiniu.
O zi în Dobrogea
poate fi o alternativă la un weekend pentru cei ce vor să se întoarcă acasă până seara. Să fim înteleși, nu vorbim de cei ce stau la Bistrița! Rar pot pleca pe termen lung. Câte o escapadă îmi dă motivația să continui munca.
Zece zile din viața mea e doar un eșantion ce se poate multiplica până se adună 20 ani. Cam atât au trecut de când mi-am luat destinul în mâna mea cum poetic se spune.
Zece zile din viața mea vin ca o replică la întrebări ce mi s-au pus pe jumătate sau nu au fost puse decât în gând.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate