Zece zile din viața mea e doar un eșantion ce se poate multiplica până se adună 20 ani. Cam atât au trecut de când mi-am luat destinul în mâna mea cum poetic se spune.
Zece zile din viața mea vin ca o replică la întrebări ce mi s-au pus pe jumătate sau nu au fost puse decât în gând.
Azi și prezentul.
E ora cand lumea iese pe plaja iar.
E ora cand fiecare face ce vrea.
E ora cand eu scriu si marea se izbeste de mal la nici 10 m de patul meu.
E ora la care beau o cafea facuta la micul aragaz de voiaj si ora la care tocmai ce-am termiat de mancat.
Cu mine mi-e bine.
De ce plimbareli cu mine ? Pentru ca acum patru ani cand am inceput sa scriu in acest blog, ma gandeam la toate drumurile mele fara numar. Ma gandeam ca pot impartasi din expierentele mele si pot arata lumii si alte locuri de care poate unii nu au aflat inca.
Candva, in spatiul virtual spuneam ca viata e jocul ce trebuie jucat. Si viata m-a invatat cum e sa joci bine cand ai o mana proasta sau cum sa iesi uneori din cacialma. Ca viata e ca un joc de sah si noi suntem pionii …si uneori nebunii, sau regi cu reginele lor.
V … de la veselie, vacanta, vocatie, vara, voiosie, visare, viu, valoare, violet, vintage, sau
Pasim prin viata sau alergam dupa ea .. sau poate ea nu ne gaseste si nu ne sincronizam.
” Un dar de la Dumnezeu ! O zi minunată, în care nici un om să nu muncească, ci doar să se distreze, în care mie să-mi fie de ajuns nu să fac ceva, ci doar să simt că exist.
” Ziua de ieri a trecut deja.
Ziua de mâine poate că nici nu există.
Există doar miracolul clipei de faţă.
Bucură-te de ea. Este un dar.
Las acest bilet pe uşa mea, pentru oricine m-ar căuta în lipsa mea
„Am plecat să cutreier câmpul, să mă bucur de răgazul pe care mi-l ofera timpul.
Gânduri, întoarceţi-vă mâine.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate