Sau anotimpul rapiţei. Sau unde te duci şi de unde te întorci pe câmpuri e galben ca lămâia. Nu contează dacă eşti în Neamţ, sau Sibiu sau Craiova sau la mare…totul e galben…atât de galben că la volan am crezut că am făcut hepatită. Ştim cu toţii că ofensiva pe piaţa românească a celor ce vor să cultive rapiţa e de mare amploare…ştim că ea va ţine loc de motorină şi e  mai puţin poluantă. Dar ce ne vom face când cultivatorii de rapiţă nu vor mai găsi nici un petec de pământ….vom defrişa pădurile să cultivăm rapiţă?
Oriunde am mers zilele astea în ţară…am văzut doar două combinaţii de culori…galben ca lămâia şi verde praz. Atăt de galben că nici nu am observat când dintr-un lan a sărit la mine o albină galbena ce se înfrupta cu nectarul din căuşul galben al florii de rapiţă. Asta cred că-mi place mai mult decât Biodiselul rapiţei. Măcar mierea de rapiţă e recomandată în cazul afecţiunilor cardiace şi a căilor respiratorii, ajută la refacerea şi menţinerea elasticităţii pereţilor vasculari, protejează ficatul şi îmbunătăţeşte funcţiile pancreatice şi ale splinei. Asta în cazul în care nu ştiaţi nimic despre rapiţă. Decât că e galbenă. Galbenă ca lămâia.