De ziua mea, în septembrie, Universul m-a îmbrățișat numai așa cum el a știut! M-a înălțat pe aripile prieteniei de culoarea topazului! M-a învârtit și m-a dansat în pași ce parcă-i uitasem de curând! Sunete de Vamă Veche și nouă în acelasi timp, stropite cu glasuri cunoscute de
De ce seară în stil italian?
Spaghete cu scoici și roșii cherry a fost deliciul de duminică seara în stil italian.
Vorbesc rar despre familia mea. Nu pun fotografii, nu povestesc, nu dau din „casă”. Deloc. Ăsta mi-e felul. Așa sunt și ceilalți din familia mea. Toți.
Brașovul în plimbările mele a fost pe listă constant în ultimii 12 ani. Este un oraș magnet, ce mi-l doresc lipit de suflet anual. Poate și pentru faptul că mă cheamă de fată, Brașoveanu. Poate și pentru faptul că se află strategic și echidistant față de anumite orașe.
Cinci zile în Apuseni pot fi cinci zile fără semnal și net dacă ai sânge în instalație. Pot fi cinci zile de iarbă grasă, de albastru sus pe cer și de ape cu păstrăvi. De asemenea pot fi cinci dimineți pline de rouă și cinci asfințituri cu fân rubiniu.
Satul Viscri și reîntâlnirea
Satul Viscri s-a lipit de sufletul meu așa cum se lipește iubirea unui prieten bun. Am revenit cum mi-am promis acum o lună și ceva. Să dau câte ceva copiilor din sat.
A treia zi pe Camino-plecarea
„Am eu cocoș? Sunt eu Alice? Pe lângă faptul că sunt blondă, am descoperit abia azi că nu am legat rucsacul bine. Mă tot întrebam de ce mă dor umerii. Și doar mi-a zis Andra #ceacusoareazi că nu prind centura bine.
Concept Anotimpuri
Anotimpuri e casa mea. Mi-am dorit întotdeauna să am un „loc de suflet”. Un loc unde să pot să depăn vrute și nevrute cu oamenii. Prin definiție sunt o persoană sociabilă. Vorbesc mult. Uneori mult și fără rost. Alteori mult și bun.
Plecarea
A doua zi pe Camino a debutat în dureri. Știți cum e atunci când te izbește un meteorit ? Eu nu știu. Cred că e ca atunci când faci prima dată 33 de km pe jos cu 10 kg în spate. Turtită de durere m-am trezit la ora 6,00. Fetele au început la Lisabona, erau rodate.
Casa Teo din Mahmudia
Casa Teo din Mahmudia este sora mai mică a Casei Teo din Sinaia. Doar că Sinaia nu e în Dobrogea și nici pește nu are. Sau poate are, dar la Sinaia nu am mai fost de ceva timp.
Bradul de Crăciun un „must have” al fiecărui suflet. Altfel spus un fel de „trebuie” al lunii decembrie. Pentru că fiecare suflet are un decembrie deci și un Brad de Crăciun.
Sunt decorator. Decorez orice. În preajma sărbătorilor sunt mai dorită decât Moșul.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate