De ce declaratie ? Pentru ca nu imi aduc aminte ca vreodata mama mea sa-mi fi spus ca m-a iubit copil fiind. Nu ca nu ar fi simtit-o , dar nu cred ca a exprimat-o.
Category / Experiente
Cand m-am hotarat sa merg la Lacramioare Vesele sa fotografiez stiam deja ca voi scrie ceva despre copii. Despre joaca, culori si entuziasm.
E prima zi din anul nou , e zi de sarbatoare , Sfantul Vasile si pentru mine nu o zi oarecare.
Am stat in fata acestui articol cu degetele pe tastatura aproape trei saptamani , nu l-am putut finaliza din prima, ca celelalte.
Anul acesta plimbarile mele si-au atins scopul propus acum doi ani : Transalpina. Doua zile , putin e drept, dar cele doua zile au fost atat de pline ca pot umple cu amintirea lor restul saptamanilor din calendar.
Traim cu niste convingeri,false sau reale si sunt ale noastre mostenite sau induse de generatiile anterioare. Traim cu ele pana la un moment dat.
Si vine o zi cand peste ele cade cortina.
Ramasa cu „sechele” din rutina comunismului, uitandu-ma in calendar , constat ca luna asta am incheiat un plan de cincinal in blogul meu. Cinci ani cu bune , foarte bune si cele rele sa se spele, cinci ani in care fizic am imbatranit, spiritual am intinerit.
Parca in urechi aud vorbele mamei : „la varsta mea” 🙂 . Acum, de la stadiul de urechi au trecut la stadiul de buze si rostesc : ” la varsta mea ” 🙂 . Atunci nu auzeam,nu rosteam. Acum le ” vad” . Le vad pe toate cu ochii sufletului in loc de ochii mintii.
De ce femeia babă ? De ce nu ?
De ce baba nu ar fi femeie și nu ar avea dreptul la 8 martie ? Acum nu am precizat ce fel de babă să fie.
O babă de 1 martie sau una de 9 martie. Sau o babă intermediară 🙂 . Și Baba Cloanța , Baba Hâda , Baba Dochia tot femei sunt .
Am o saptamana de cand stau doar prin spital. Cu mama. Incerc sa fac slalom printre situatii, printre sectii, paturi, telefoane. Privesc. Privesc la ce se intampla. Trec peste povestea cu sistemul sanitar . E o lupta fara sens. Dar ma uit la ele . La cele ce stau in pat.
De ce plimbareli cu mine ? Pentru ca acum patru ani cand am inceput sa scriu in acest blog, ma gandeam la toate drumurile mele fara numar. Ma gandeam ca pot impartasi din expierentele mele si pot arata lumii si alte locuri de care poate unii nu au aflat inca.