Lumina cade la etajul cinci
Stau moale pe canapeau bej precum spuma de la cappuccino și privesc la perdeaua lucrată de Aura. Când am luat apartamentul în București nu mă gândeam că voi dormi aici. Mă gândeam la el ca la o investiție, decorat, dotat și închiriat.
Amintiri din primul anotimp al vieții. A fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat. Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.
Ziua infinitului sau 8 martie, două zile ce se contopesc pentru că cifra opt este asociată infinitului.
E simbolul ce-l port cu mine în tatuajul de pe spate, e logo pentru blog și site-ul de fotografie și pentru mine are multe semnificații.
Privind soarele în față este titlul unei cărți al cărei autor este Irvin D. Yalom. Am găsit-o într-o perioadă când căutam răspunsuri la ceva ce știam deja și nu puteam accepta, la moartea mamei. Am recitit-o de câteva ori în alte situații asemănătoare.
Ce facem cu timpul? Mă roade constant întrebarea asta și nu-i dau de cap.
Acum șase ani de zile, într-o toamnă urcam pe scenă la Brașov să vorbesc în fața la peste 200 de oameni. Atunci nu aveam emoții mai deloc. Apoi după doi ani am vorbit la Sibiu, tot atât de mulți oameni.
Anul 2022 mai are două file de rupt din calendar. Nu-i vreo bucurie timpul care se scurge dar poate fi un atu pentru a da valoare celui care rămâne. Sunt cele două zile în care privesc timpul în față și trag o linie imaginară între plus și minus.
Bătrânețe fără tinerețe
este basmul meu și nu are legătură cu Ispirescu. Pentru că viața are și moarte și bătrânețe.
Pelerinaj către Santiago, bagaje, alte mărunțișuri.
Când ți se pune pata și vrei să pleci pe Camino, primul lucru la care te gândești, e faptul că viața ta timp de câteva sâptămâni încape într-un rucsac.
Primul Camino m-a învățat ce am nevoie și ce pot lăsa din bagaj.
Sardinia, loc de privit albastrul este locul unde aș trăi la pensie, să stau să privesc doar cerul și să ascult marea.
Sardinia nu a fost în planul meu de toamnă. Nu a fost nici măcar în planul anual. Dar îmi aduc aminte că a fost pe lista de „I wish” pentru anul 2018.
Copilăria mea
a fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat.
Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate