Cinci zile în Apuseni pot fi cinci zile fără semnal și net dacă ai sânge în instalație. Pot fi cinci zile de iarbă grasă, de albastru sus pe cer și de ape cu păstrăvi. De asemenea pot fi cinci dimineți pline de rouă și cinci asfințituri cu fân rubiniu.
O zi în Dobrogea
poate fi o alternativă la un weekend pentru cei ce vor să se întoarcă acasă până seara. Să fim înteleși, nu vorbim de cei ce stau la Bistrița! Rar pot pleca pe termen lung. Câte o escapadă îmi dă motivația să continui munca.
Satul Viscri și reîntâlnirea
Satul Viscri s-a lipit de sufletul meu așa cum se lipește iubirea unui prieten bun. Am revenit cum mi-am promis acum o lună și ceva. Să dau câte ceva copiilor din sat.
A treia zi pe Camino-plecarea
„Am eu cocoș? Sunt eu Alice? Pe lângă faptul că sunt blondă, am descoperit abia azi că nu am legat rucsacul bine. Mă tot întrebam de ce mă dor umerii. Și doar mi-a zis Andra #ceacusoareazi că nu prind centura bine.
Viscri, puțină istorie
Despre Viscri e plin Google de articole. Chiar și așa, am simțit nevoia să fac câteva precizări istorice.
Retras de la șoseaua principală, sat vechi săsesc cu nimic mai special decât alte sate săsești, atrage ca un magnet turiștii.
Plecarea
A doua zi pe Camino a debutat în dureri. Știți cum e atunci când te izbește un meteorit ? Eu nu știu. Cred că e ca atunci când faci prima dată 33 de km pe jos cu 10 kg în spate. Turtită de durere m-am trezit la ora 6,00. Fetele au început la Lisabona, erau rodate.
Casa Teo din Mahmudia
Casa Teo din Mahmudia este sora mai mică a Casei Teo din Sinaia. Doar că Sinaia nu e în Dobrogea și nici pește nu are. Sau poate are, dar la Sinaia nu am mai fost de ceva timp.
Focus pe Armonia toamnei un titlu ce a venit atât de ușor! Căci ce este toamna decât o armonie de culori venită din frunze, ramuri, dealuri, oameni și iubiri? Cum să stai în casă când fiecare frunză agățată de copac șoptește fericirea? Și pentru că uneori transformarea începe cu t
Nomadă în Dobrogea, pe drumuri mereu e o consecință directă a modului în care am apărut pe lume! Nomadă am fost mereu, de la vârsta când nici măcar pe vârfuri la chiuvetă să mă spăl pe dinți nu ajungeam singură ci luată în brațe de mama.
Crama Delta Dunării sau vinurile La Sapata mi-au dat ocazia să aflu că vinurile organice nu sunt un mit. Că întoarcerea la natură se poate cu muncă și dragoste.
Crama Delta Dunării
Am spus mereu că Dobrogea înainte de fotografie era pentru mine doar drumul ce duce la mare.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate