Un ghid pentru pelerini – termeni și simboluri pe Camino de Santiago
Când primele raze ale soarelui străpung ceața dimineții pe un drum prăfuit din nordul Spaniei, un pelerin pășește cu hotărâre, urmărind o săgeată galbenă pictată pe o piatră veche.
Category / Calatorii
Istoria și originea pelerinajului Camino de Santiago
Camino de Santiago a devenit unul dintre cele mai faimoase pelerinaje din lume. În fiecare an, mii de oameni din toată lumea se îmbarcă în această aventură.
Camino, drumul care mă cheamă
Un titlu mai bun nu aș fi putut găsi. Am fost în 2018. Am fost acum doi ani. Am fost anul trecut. Iată-mă acum pregătindu-mă de al patrulea traseu, cel mai lung de până acum.
Două zile la Brănești, nu oricum, luni și marți, mi-am oferit o mică recompensă pentru că mi-am scos mâna din gips.
Habar nu am avut unde și ce este Brăneștiul pe harta României. La prima căutare, Brănești este o localitate în județul Dâmbovița.
Etapa Apulia-Anha, 30 km
Am plecat tarziu, după ora 8.00. Am rămas doar eu și Giulia să luăm micul dejun în liniște. M-am logat pentru webinarul de la ora 10.00 cu Irimia Daniela. Mi-am pus căștile și am plecat la drum cu bucurie. Prima parte a drumului mi-a mers la suflet.
Etapa Labruge-Apulia (36km) a fost o etapă combinată. Dacă ar fi fost să mă iau după ghid, ar fi trebui să fac popas la Povoa de Varzim. Mi-am propus să merg mai departe. Citisem undeva că-i fain apusul la Apulia. Am plecat din Labruge târziu.
Etapa Porto-Labruge (29 km) am parcurs-o când am început Camino portughez central. E o etapă comună. La primul camino am mers 35 de km, mare greșeală pentru prima zi, mi-am ostoit tălpile și am făcut bășici, după care am înoptat la Vila do Conde.
Acum 5 ani cumpăram bilet pentru Porto, locul de unde urma să plec spre Santiago pe jos, traversând o parte din Portugalia și o parte din Spania. Apoi mi-am dorit al doilea pelerinaj, pe camino francez dar nu a fost să fie.
Lumina cade la etajul cinci
Stau moale pe canapeau bej precum spuma de la cappuccino și privesc la perdeaua lucrată de Aura. Când am luat apartamentul în București nu mă gândeam că voi dormi aici. Mă gândeam la el ca la o investiție, decorat, dotat și închiriat.
Amintiri din primul anotimp al vieții. A fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat. Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.