Viscri, puțină istorie
Despre Viscri e plin Google de articole. Chiar și așa, am simțit nevoia să fac câteva precizări istorice.
Retras de la șoseaua principală, sat vechi săsesc cu nimic mai special decât alte sate săsești, atrage ca un magnet turiștii.
Plecarea
A doua zi pe Camino a debutat în dureri. Știți cum e atunci când te izbește un meteorit ? Eu nu știu. Cred că e ca atunci când faci prima dată 33 de km pe jos cu 10 kg în spate. Turtită de durere m-am trezit la ora 6,00. Fetele au început la Lisabona, erau rodate.
Casa Teo din Mahmudia
Casa Teo din Mahmudia este sora mai mică a Casei Teo din Sinaia. Doar că Sinaia nu e în Dobrogea și nici pește nu are. Sau poate are, dar la Sinaia nu am mai fost de ceva timp.
Focus pe Armonia toamnei un titlu ce a venit atât de ușor! Căci ce este toamna decât o armonie de culori venită din frunze, ramuri, dealuri, oameni și iubiri? Cum să stai în casă când fiecare frunză agățată de copac șoptește fericirea? Și pentru că uneori transformarea începe cu t
Nomadă în Dobrogea, pe drumuri mereu e o consecință directă a modului în care am apărut pe lume! Nomadă am fost mereu, de la vârsta când nici măcar pe vârfuri la chiuvetă să mă spăl pe dinți nu ajungeam singură ci luată în brațe de mama.
Crama Delta Dunării sau vinurile La Sapata mi-au dat ocazia să aflu că vinurile organice nu sunt un mit. Că întoarcerea la natură se poate cu muncă și dragoste.
Crama Delta Dunării
Am spus mereu că Dobrogea înainte de fotografie era pentru mine doar drumul ce duce la mare.
Vama Veche și Vama sub lumini de Oscar (VSLO) o combinație de vara perfectă pentru cei ce iubesc fotografia. O idee ce-l are ca părinte pe Cătălin Rudolf. Un părinte bun, iubindu-și necondiționat copilul născut din dragoste de artă.
Foarte scurt istoric despre Camino Portughez
Calea Portugheză nu este un singur traseu. Traseul principal, central, are 641 km de la Lisabona la Santiago de Compostela. Cei 641 de km se împart în două, Lisabona-Porto de 400 km și Porto-Santiago de 241 km.
Sfârşitul începutului pe Camino a venit firesc ca titlu pentru ce urma să scriu la întoarcerea acasă. Pe stânci la Finistere așteptând să apună soarele în ocean, am realizat că nimic nu s-a terminat și e primul pas către drogul instalat subtil în viața mea.
Gura Portiței un loc fără magazine și semafoare, așa îmi place să o recomand celor ce vor și altceva pentru relaxare. Inițial a fost un sat de pescari ce s-a transformat într-un mic sat de vacanță.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate