Lumina cade la etajul cinci
Stau moale pe canapeau bej precum spuma de la cappuccino și privesc la perdeaua lucrată de Aura. Când am luat apartamentul în București nu mă gândeam că voi dormi aici. Mă gândeam la el ca la o investiție, decorat, dotat și închiriat.
Amintiri din primul anotimp al vieții. A fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat. Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.
Ziua infinitului sau 8 martie, două zile ce se contopesc pentru că cifra opt este asociată infinitului.
E simbolul ce-l port cu mine în tatuajul de pe spate, e logo pentru blog și site-ul de fotografie și pentru mine are multe semnificații.
Privind soarele în față este titlul unei cărți al cărei autor este Irvin D. Yalom. Am găsit-o într-o perioadă când căutam răspunsuri la ceva ce știam deja și nu puteam accepta, la moartea mamei. Am recitit-o de câteva ori în alte situații asemănătoare.
Ce facem cu timpul? Mă roade constant întrebarea asta și nu-i dau de cap.
Acum șase ani de zile, într-o toamnă urcam pe scenă la Brașov să vorbesc în fața la peste 200 de oameni. Atunci nu aveam emoții mai deloc. Apoi după doi ani am vorbit la Sibiu, tot atât de mulți oameni.
Anul 2022 mai are două file de rupt din calendar. Nu-i vreo bucurie timpul care se scurge dar poate fi un atu pentru a da valoare celui care rămâne. Sunt cele două zile în care privesc timpul în față și trag o linie imaginară între plus și minus.
Pelerinaj către Santiago, bagaje, alte mărunțișuri.
Când ți se pune pata și vrei să pleci pe Camino, primul lucru la care te gândești, e faptul că viața ta timp de câteva sâptămâni încape într-un rucsac.
Primul Camino m-a învățat ce am nevoie și ce pot lăsa din bagaj.
Copilăria mea
a fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat.
Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.
Am lăsat în urmă 2020 cu greu. Poate pentru că a fost de o intensitate emoțională puternică, dând dependență. Poate pentru că în paralel am simțit o mare liniște dată de suferință. Habar nu am, dar 2021 vine ca un „început de an NOU”.
Scrisoare către Rai sau scrisoare către mamă
Dragă mamă,
nu știu încă nimic despre tine, nu știu dacă ai ajuns cu bine acolo, în Rai. Nu am primit în vis nicio veste de la tine, deși așa cum te știu eu descurcăreață, ai nimerit sigur adresa.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate