Criza, covidul și dezvoltarea personală
M-am întrebat ce este criza? Un cuvânt folosit atât de des, ne stă pe buze deseori: „ce ai, ești în criză?”, ” a trecut criza peste tine?”, „anul trecut am fost într-o criză financiară”.
Category / Proiecte personale
Izolarea, munca la „negru” și Corona
sunt cuvintele „seo” pentru mine în perioada asta. Perioada despre care noi nu știm nimic concret, ceva să ne dea perspectiva unui viitor cert. Incertitudinea nu-i cel mai plăcut lucru când tu vrei stabilitate.
Viața mea în vreme de COVID-19
„Dragostea în vremea holerei” de Garcia Marquez m-a inspirat ca titlu. E bine să-mi aduc aminte de perioada asta. Să nu uit că pot schimba câte ceva, că din orice pot învăța.
Am o soră în Italia, singura de fapt, în regiunea Lombardia.
Ghidul Antreprenorului Începător este ceea ce mediul afacerilor din România avea nevoie la început. Dar cine să-l scrie?
„Scoateți o foaie de hârtie și scrieți!”
Așa o cunoști pe Liviana. Chiar Liv spune asta despre ea în Ghidul Scriitorului Începător.
Ceainăria Anotimpuri este un vis al meu. Mică, fără pretenții de bussines, e locul unde îmi desfășor o bună parte din viață. Asta când nu sunt plecată.
Cu ceva timp în urmă, am fost asaltată de liceeni pentru un proiect antreprenorial.
Atelierul de fotografie și călătorie a venit într-un moment când astrele s-au aliniat. S-au aliniat la Vama Veche, locul unde marea e sfântă în sufletul meu. Hai, bine, fie și la Sfântu Gheorghe simt la fel.
De ziua mea, în septembrie, Universul m-a îmbrățișat numai așa cum el a știut! M-a înălțat pe aripile prieteniei de culoarea topazului! M-a învârtit și m-a dansat în pași ce parcă-i uitasem de curând! Sunete de Vamă Veche și nouă în acelasi timp, stropite cu glasuri cunoscute de
De ce seară în stil italian?
Spaghete cu scoici și roșii cherry a fost deliciul de duminică seara în stil italian.
Vorbesc rar despre familia mea. Nu pun fotografii, nu povestesc, nu dau din „casă”. Deloc. Ăsta mi-e felul. Așa sunt și ceilalți din familia mea. Toți.
Satul Viscri și reîntâlnirea
Satul Viscri s-a lipit de sufletul meu așa cum se lipește iubirea unui prieten bun. Am revenit cum mi-am promis acum o lună și ceva. Să dau câte ceva copiilor din sat.
A treia zi pe Camino-plecarea
„Am eu cocoș? Sunt eu Alice? Pe lângă faptul că sunt blondă, am descoperit abia azi că nu am legat rucsacul bine. Mă tot întrebam de ce mă dor umerii. Și doar mi-a zis Andra #ceacusoareazi că nu prind centura bine.