Ura față de antreprenori
Alegeri Împreună Stil de viață

Ura față de antreprenori

Ura față de antreprenori

Într-o societate care promovează inițiativa și succesul, se ascunde o realitate dureroasă: ura față de antreprenori. De unde vine această ostilitate? Este invidie, frustrare sau doar neputința de a accepta că altcineva poate să reușească acolo unde alții nu au avut curajul să încerce?

Am simțit această ură de-a lungul vieții, în diferite forme, dar mereu alimentată de aceeași sursă – oamenii care nu înțeleg munca, sacrificiile și riscurile din spatele succesului unui antreprenor.

Rădăcinile urii: invidie și stereotipuri

Îmi aduc aminte de copilărie, când mătușa mea lucra la o fabrică de fire în Săvinești. Era o femeie corectă, care nu „fura” bobine, ațe sau alte materiale. Pentru asta, colegii o urau și o evitau. În loc să fie respectată pentru integritatea ei, era considerată o ciudată, o „problemă.” Corectitudinea ei era o oglindă în care ceilalți nu voiau să se privească.

Mai târziu, la facultate, purtam haine frumoase făcute de bunica mea, din materialele pe care mama le aducea de la serviciu. Colegele mă bârfeau, de ciudă că aveam altceva decât ele. Și tot ele îmi cereau hainele „în împrumut,” doar ca mai târziu să pretindă că sunt ale lor. Această combinație de invidie și manipulare mi-a arătat încă de atunci cum funcționează ura: oamenii vor ce ai tu, dar nu sunt dispuși să recunoască asta.

Prejudecăți și etichete: femeie, antreprenor, mamă, soție

Când am început să muncesc, ura a luat alte forme. După divorț, m-am recăsătorit cu un bărbat mai tânăr cu șapte ani, burlac și fără copii. Acest lucru a fost o adevărată ofensă pentru „cocoanele” din jur, care nu puteau înțelege cum o femeie divorțată, cu un copil, ar putea fi aleasă de un astfel de bărbat. În loc să se bucure pentru mine, au început să caute dovezi că m-am măritat, de parcă fericirea mea era o crimă care trebuia pedepsită.

Când mi-am început propria afacere de croitorie, am fost atacată din nou. „Nu-i corect să câștigi mai mult decât salariul tău!” mi-au spus. Dar de ce nu ar fi corect? Pentru că îmi foloseam timpul liber ca să creez ceva al meu? Pentru prima dată, m-am enervat și le-am spus direct: „Du-te dracului!” Era clar că nu le deranja doar munca mea, ci faptul că refuzam să joc după regulile lor – regulile mediocrității.

Vecinii „binevoitori” și pandemia: un studiu de caz despre răutatea gratuită

Ani mai târziu, când am transformat apartamentul în care locuiam într-un spațiu de afaceri, ura a continuat. Vecinii, oameni în vârstă, îmi aruncau gunoi pe geam, făcând aluzii cum că „ar trebui să plătesc mai mult la hidroizolație, că doar am business.” Ca și cum succesul meu era o resursă comună pe care trebuia să o împart cu toată lumea, fără să primesc nimic în schimb.

În pandemie, când afacerile mici s-au confruntat cu cele mai mari dificultăți, am scris într-un grup de antreprenori despre realitatea unui business mic: salarii mici, clienți puțini, sacrificii constante. O femeie, care nici măcar nu avea legătură cu antreprenoriatul, mi-a răspuns: „Du-te și muncește mai mult!” Era clar: pentru unii, munca unui antreprenor nu e muncă reală, iar succesul nu este niciodată meritat.

Să nu idealizăm: „uscături” există peste tot

Trebuie să recunoaștem că nici antreprenorii nu sunt perfecți. Există și „uscături” – patroni care își exploatează angajații, care promit și nu respectă sau care își uită umanitatea pe drumul spre profit. Însă ura colectivă față de întreaga categorie nu rezolvă nimic. Dacă te simți nedreptățit, există mereu opțiunea să schimbi locul de muncă sau să devii antreprenor tu însuți. Abia atunci vei înțelege ce înseamnă grijile, riscurile și responsabilitățile reale ale unui business.

De ce ura față de antreprenori ?

De ce există această ură? Răspunsurile sunt multiple:

1. Invidie: Unii oameni nu suportă ideea că alții pot reuși acolo unde ei au eșuat.
2. Frustrare: Cei care și-au pierdut afacerile sau nu au avut curajul să înceapă un business își proiectează frustrările asupra celor care au succes.
3. Stereotipuri: Antreprenorii sunt văzuți ca fiind „lacomi” sau „neonești,” chiar și atunci când succesul lor vine din muncă cinstită.

Cum răspunzi urii?

Ca antreprenor, înveți să te ridici deasupra urii. Nu este ușor, dar e necesar. Nu toată lumea îți va înțelege munca, dar asta nu înseamnă că trebuie să te oprești. Înveți să ignori vocile care nu contează, să-ți concentrezi energia pe ceea ce creezi și să mergi mai departe.

Așa că, pentru cei care urăsc antreprenorii: înainte să judecați, întrebați-vă ce vă deranjează cu adevărat. Este succesul lor sau eșecul vostru?Și pentru antreprenori: țineți capul sus. Nu sunteți aici să mulțumiți pe toată lumea, ci să construiți ceva care să dureze.

 

 

 

Comments (2)

  • Oamenii te pun pe un nivel cu ei,sau poate și mai jos!Au o părere bine fixată despre ce poți,cat poți și ce ar trebui să faci!Cand depășești acel standard, (și te mai și lauzi cu asta,după cum spun ei)ești crucificata!Este foarte greu să treci peste atâta ură,dar dacă mai sunt și răutăți și șicane fizice,deja este prea mult!Sunt invidioși,sau de multe ori doar răutăți gratuite!Stiu in pandemie,cazuri ,când tineri au găsit oportunități de a face ceva,ce era voie,normal!Cand au cerut și bani pentru asta … au fost reclamați,spulberați de răutăți!Adica era ok ce făceau… dar de ce pe bani?Ziceau.. ,,pai nici eu nu iau bani,ne merge greu,e pandemie,el de ce sa ia mai mulți bani ca mine?,,Nici o clipă nu s-au gândit ca aia muncesc ,muncesc mult,au curaj,și merită banii!Te înțeleg perfect,trist dar lumea rea nu dispare niciodată!Cat despre căsătorie… mvai,cum ai îndrăznit?Adica un moș poate lua o tânără,dar o femeie cu un copil… sa se recăsătorească,și înca cu unul mai tânăr.. Așa ceva nu este în standardul comunității românești,nivelul de cultură și educație,mai ales la cei în vârstă este foarte mic!Nu ne mai facem bine!Ignora și mergi înainte!Esti de admirat,de apreciat!Asta nu poate lumea să îți ierte!

    Răspunde
    • Oh da, ai perfectă dreptate. Ideea de bază ar fi , ori sa nu ai dacă eu nu am, ori să nu ai mai mult c amine, ori să am eu peste tine )))

      Răspunde

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: