Lumina cade la etajul cinci
Stau moale pe canapeau bej precum spuma de la cappuccino și privesc la perdeaua lucrată de Aura. Când am luat apartamentul în București nu mă gândeam că voi dormi aici. Mă gândeam la el ca la o investiție, decorat, dotat și închiriat.
Privind soarele în față este titlul unei cărți al cărei autor este Irvin D. Yalom. Am găsit-o într-o perioadă când căutam răspunsuri la ceva ce știam deja și nu puteam accepta, la moartea mamei. Am recitit-o de câteva ori în alte situații asemănătoare.
Ce facem cu timpul? Mă roade constant întrebarea asta și nu-i dau de cap.
Acum șase ani de zile, într-o toamnă urcam pe scenă la Brașov să vorbesc în fața la peste 200 de oameni. Atunci nu aveam emoții mai deloc. Apoi după doi ani am vorbit la Sibiu, tot atât de mulți oameni.
Anul 2022 mai are două file de rupt din calendar. Nu-i vreo bucurie timpul care se scurge dar poate fi un atu pentru a da valoare celui care rămâne. Sunt cele două zile în care privesc timpul în față și trag o linie imaginară între plus și minus.
Bătrânețe fără tinerețe
este basmul meu și nu are legătură cu Ispirescu. Pentru că viața are și moarte și bătrânețe.
Criza, covidul și dezvoltarea personală
M-am întrebat ce este criza? Un cuvânt folosit atât de des, ne stă pe buze deseori: „ce ai, ești în criză?”, ” a trecut criza peste tine?”, „anul trecut am fost într-o criză financiară”.
Izolarea, munca la „negru” și Corona
sunt cuvintele „seo” pentru mine în perioada asta. Perioada despre care noi nu știm nimic concret, ceva să ne dea perspectiva unui viitor cert. Incertitudinea nu-i cel mai plăcut lucru când tu vrei stabilitate.
Ceaiul și Anotimpurile mele
Anotipurile în viața mea fac istorie : Anotimpuri în fotografie, Anotimpuri pe blog, Anotimpuri ceainărie, Anotimpuri în călătorii, Anotimpurile vieții mele. Aș fi putut scoate un brand. Și totul a pornit de la ceai.
Ceainăria Anotimpuri este un vis al meu. Mică, fără pretenții de bussines, e locul unde îmi desfășor o bună parte din viață. Asta când nu sunt plecată.
Cu ceva timp în urmă, am fost asaltată de liceeni pentru un proiect antreprenorial.
De ziua mea, în septembrie, Universul m-a îmbrățișat numai așa cum el a știut! M-a înălțat pe aripile prieteniei de culoarea topazului! M-a învârtit și m-a dansat în pași ce parcă-i uitasem de curând! Sunete de Vamă Veche și nouă în acelasi timp, stropite cu glasuri cunoscute de
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate