Istoria și originea pelerinajului Camino de Santiago

Camino de Santiago a devenit unul dintre cele mai faimoase pelerinaje din lume. În fiecare an, mii de oameni din toată lumea se îmbarcă în această aventură. Dar de unde a început totul? Mister, mituri și legende… toate fac parte din istoria Camino de Santiago. Camino de Santiago, sau Drumul Sfântului Iacob, este o rețea de pelerinaje care converge la catedrala din Santiago de Compostela. Acolo se spune că sunt îngropate rămășițele apostolului Iacob cel Mare.

Rutele de pelerinaj către Santiago de Compostela urmează vechi drumuri comerciale și căi romane anterioare. Unele dintre cele mai vechi așezări din Europa au fost găsite de-a lungul Camino de Santiago la situl arheologic Atapuerca. Aceasta sugerează o istorie mult mai veche, cu dovezi ale locuirii umane datând de aproape un milion de ani. Peșterile din Sierra de Atapuerca conțin o bogată înregistrare fosilă a celor mai timpurii oameni din Europa.

Legătura celților și romanilor cu Camino de Santiago

Se crede că celții au parcurs ruta numită Camino Frances până la coasta atlantică a Galiției, terminându-se la Capul Finisterre. Romanii o numeau Finis Terrae, adică „sfârșitul lumii” în latină. Pelerinii ajung și astăzi în acest punct pentru a privi apusul, existând chiar și un marcator de kilometru 0. Noaptea, Calea Lactee pare să indice drumul, de aici și porecla „Voie lactée” în limba franceză. Astăzi știm că Capul Finisterre nu este cel mai vestic punct al Europei, ci Cabo da Roca în Portugalia.

Iacov cel Mare, fiul lui Zebedeu și al lui Salomee, a fost unul dintre cei doisprezece apostoli. Conform Noului Testament, Iacov este descris ca fiind unul dintre primii ucenici care s-au alăturat lui Isus și fratele lui Ioan Apostol. După moartea lui Hristos, Iacov împreună cu cei șapte discipoli ai săi au călătorit în Spania, în special în nord-vestul cunoscut sub numele de Gallaecia. Se spune că după martirizarea sa în Palestina în anul 44 d.Hr., rămășițele sale au fost transportate înapoi în Spania. Ele au îngropate într-un câmp pentru a le proteja de descoperire și profanare.

Descoperirea Mormântului Sfântului Iacob și primii pelerini

Mormântul Sfântului Iacob a rămas nedescoperit timp de secole până când a fost descoperit de un cioban pe nume Pelayo. El a informat episcopii Iriei Flavia, care au confirmat că este vorba despre rămășițele Sfântului Iacob. Locația a fost numită ulterior „câmpul stelelor” sau Campus Stellae, devenind Compostela. Regele Alfonso al II-lea a făcut primul pelerinaj de la Oviedo la Santiago, construind o capelă mică și comandând ulterior un templu mai mare pentru a atrage pelerini din toată lumea. Astfel, Santiago de Compostela a devenit una dintre cele mai importante destinații de pelerinaj din lume.

Camino de Santiago nu este doar o rută, ci există de fapt multe rute care se întind nu doar în Spania, ci și în toată Europa. Camino de Santiago, cunoscut și sub numele de Drumul Sfântului Iacob. De fapt reprezintă un evantai de trasee care duc toate în cele din urmă la altarul apostolului din catedrala din Santiago de Compostela. Creștinii au început să facă pelerinaje la locul său de înmormântare încă din secolul al X-lea. În secolul al XII-lea, Camino de Santiago a devenit una dintre marile destinații ale pelerinajului medieval.

Camino de Santiago în timpurile moderne

Construcția catedralei romanice din Santiago a început în 1078, marcând o epocă de aur pentru pelerinajul la Santiago. Inițial, cea mai sigură rută era de-a lungul a ceea ce numim astăzi Camino del Norte și Camino Primitivo. Camino Frances a fost dezvoltat ulterior de regii Sancho cel Mare și Alfonso al VI-lea, permițând pelerinilor să traverseze teritoriile Navarra și Leon. Mănăstirile, spitalele de pelerini, podurile și alte infrastructuri au fost dezvoltate pentru a proteja pelerinii și a le ușura drumul către Santiago.

Primul ghid de pelerin, Codex Calixtinus, a fost publicat în jurul anului 1140 și este considerat sursa definitivă pentru multe ghiduri moderne. Patru rute de pelerinaj sunt enumerate în Codex, provenind din Franța și întâlnindu-se la Puente la Reina din Navarra. De acolo, rutele traversează nordul Spaniei, leagând orașe precum Burgos, Carrión de los Condes, Sahagún, León, Astorga și, în cele din urmă, Santiago de Compostela.

Majoritatea pelerinilor își începeau călătoria din propria lor casă și s-a dezvoltat o rețea de rute Camino în toată Europa. Numărul era sigur și cei mai mulți pelerini se alăturau colegilor de călătorie pe drum, pe măsură ce rutele convergeau din alte părți ale Europei.

Secolele al XII-lea și al XIII-lea

au fost considerate epoca de glorie a pelerinajului la Santiago, cu aproximativ 250.000 de pelerini călătorind anual. Din secolul al XIV-lea, din cauza războaielor religioase, Reformei și Ciumei, interesul pentru pelerinaj a scăzut. În anii 1980, părintele Elías Valiña Sampedro a lucrat neobosit pentru a marca traseul, creând celebrele săgeți galbene. În 1993, traseul a fost declarat Patrimoniul Mondial UNESCO, recunoaștere care a contribuit semnificativ la creșterea numărului de pelerini. În 2019, au fost emise peste 347.538 Compostela de Oficiul Pelerinului, reflectând renașterea modernă a acestui pelerinaj antic.

Camino de Santiago: o călătorie de neuitat

Camino de Santiago este mai mult decât o călătorie fizică, este o experiență spirituală și culturală profundă. Traseul este presărat cu povești de credință, sacrificiu și descoperire personală. Fiecare pelerin care pornește pe acest drum aduce cu sine propria poveste și speranță de transformare.

Dacă ai ocazia să pornești pe Camino de Santiago, vei descoperi nu doar peisaje spectaculoase și monumente istorice, ci și o comunitate de oameni din întreaga lume, uniți de dorința de a găsi ceva mai profund în călătoria lor. Este o aventură care îți poate schimba viața, oferindu-ți oportunitatea de a te conecta cu trecutul și de a-ți descoperi propriul drum.