Camino, drumul care mă cheamă

Un titlu mai bun nu aș fi putut găsi. Am fost în 2018. Am fost acum doi ani. Am fost anul trecut. Iată-mă acum pregătindu-mă de al patrulea traseu, cel mai lung de până acum. Îl aștept de ceva timp, încă din vremea când nu puteam pleca de lângă mama sau de lângă business. E ca un an sabatic, dar redus la două luni. Cam atât mi-am făcut socoteala că-mi va lua toată călătoria.

E drept că, la un moment dat, îl voi întrerupe pentru a fi ghid pentru un grup timp de 10 zile. Doisprezece oameni. În glumă le-am spus: cei doisprezece apostoli care vor parcurge 120 de km între Santiago, Muxia și Finisterre. Cred că e cel mai bun mod de a afla dacă drumul ăsta e pentru tine. Dacă îl vei face cândva. Așa afli ce anume nu-ți trebuie din bagaj. Dacă ți se potrivește sau nu. Dacă te țin picioarele sau nu.

Apoi mă voi reîntoarce în punctul în care am întrerupt și voi continua. Camino, drumul care mă cheamă. Este prima dată când îmi iau doar bilet dus. Vreau să-i dau timp drumului să se așeze, să stau mai mult acolo unde am ce vizita. Vreau să mă las purtat de fiecare pas, să mă bucur de fiecare peisaj, să descopăr fiecare poveste. Fără grabă, fără presiunea unui termen limită. Să fiu prezent cu adevărat în fiecare moment, să permit drumului să-și dezvăluie secretele în ritmul său natural.

Cum este să mergi pe Camino de Santiago?

Cum e să merg pe Camino, drumul care mă cheamă? Ca mulți alții, nu am mers din motive religioase, dar am simțit că sunt chemată să merg. Odată ce m-am hotărât că voi face această călătorie, nimic nu m-a întors din drum.

Camino de Santiago este un vechi traseu de pelerinaj care atrage sute de mii de vizitatori în fiecare an.Este o experiență spirituală care te provoacă atât fizic, cât și mental. Dar cum te poți pregăti pentru o astfel de aventură și ce ar trebui să știi înainte de a te îmbarca în propriul tău pelerinaj?

Sunt întrebată mereu cum este să mergi pe Camino de Santiago. De la oameni care au auzit despre drumeție sau care au dorința de a descoperi Camino pentru ei înșiși. Dacă intenționați să faceți o drumeție pe Camino de Santiago, sper că următoarele rânduri vă vor răspunde la unele dintre întrebările voastre.

În esență, Camino este despre descoperirea de sine.Despre a învăța să trăiești cu mai puțin, să apreciezi simplitatea și să te bucuri de fiecare moment. Este despre conexiuni – cu natura, cu ceilalți pelerini și, mai ales, cu tine însuți. Pregătirea pentru Camino nu înseamnă doar antrenament fizic, ci și deschidere mentală și emoțională. Este despre a fi gata să accepți provocările și să te lași transformat de fiecare pas pe care îl faci.

Poți merge singur pe Camino?

Da. Eu așa am făcut. Când am mers prima dată, nu m-am gândit să merg însoțită. Camino, drumul care mă cheamă, este pentru toată lumea. Găsești oameni care se plimbă singuri, dar în egală măsură găsești grupuri de prieteni, cupluri, familii, grupuri de mers pe jos și tururi organizate.

Singurătatea însă nu este un lucru rău, mulți pelerini caută asta și mulți oameni preferă să meargă singuri. Atunci când decizi care traseu să alegi, perioada anului în care mergi va dicta foarte mult alegerea traseului datorită popularității în anumite momente.

Mersul singur îți dă libertatea de a alege unde să dormi, când să te odihnești, când să taci, când să te ridici, când să mănânci sau când să te culci. Și în acel spațiu liniștit mulți oameni își găsesc libertatea pe Camino.

Din punct de vedere fizic, cel mai bun mod de a vă pregăti pentru Camino este mersul pe jos. Știu că sună puțin simplist, dar cel mai bun mod de a te pregăti este să mergi pe jos.

Dacă plănuiești să mergeți pe Camino pe jos, de câteva lucruri ar trebui să ții cont:

• asigură-te că din punct de vedere medical ești apt și nu ai probleme cu dantura, probleme cardiace sau cu articulațiile
• antrenează-te cu pantofii, rucsacul și hainele pe care le vei folosi pe drum, adică fă măcar de câteva ori câțiva km înainte de a pleca la drum
• plimbați-vă, întindeți-vă, faceți yoga, urcați și coborâți scările scările și unde nu aveți nevoie de mașină mergeți pe jos
• mișcă-te și crește-ți încet rezistența

Camino nu este o cursă

Nu trebuie să fii un atlet. Este vorba despre rezistență, te vei trezi în fiecare zi și vei continua să mergi. Camino, drumul care mă cheamă, este important să vă pregătiți atât mintea, cât și corpul înainte de a pleca pe Camino de Santiago.

Cum alegi un Camino?

Fiecare traseu este diferit. Închide ochii și imaginează-te pe Camino. Ce vezi?

• munți cu păduri de pin sau eucalipt sau coasta cu valurile oceanului sau poate câmpuri deschise cât toată întinderea?
• ești solitar sau preferi să te plimbi cu pelerini din întreaga lume?
• ești mulțumit de o simplă cazare la un albergue pentru pelerini cu dormitoare comune sau ai prefera puțin confort?
• îți vei duce casa în spate, câte kg crezi că poți căra? vei purta lumea în spate sau ai prefera să-ți fie transportată geanta?
• preferi frumusețea rurală sau vrei să explorezi orașele și cultura?

Răspunsurile tale te vor îndruma către traseul care e cel mai bun pentru tine. Odată ce te-ai hotărât asupra traseului, intervalul de timp și bugetul determină începutul.

Pentru cine este Camino?

Sunt un om care face mulți km pe jos. Cel mai mult am făcut în Toscana 50 de km într-o zi. Cu cât merg mai mult cu atât cred că toată lumea ar putea învăța ceva din mersul pe Camino. Nu există un fel „potrivit” de pelerin.

Drumul se transformă de la an la an. Ne place sau nu, schimbările apar și aici. Sunt oameni singuri de la 20 la 85 de ani care fac Camino. Sunt grupuri de prieteni care-l fac ca o călătorie turistică. Sunt familii cu copii, sau oameni cu căței sau pisici. Sau chiar oameni cu invalidități. Sunt care fac cu bicicleta. Sunt oameni din toată lumea. Sunt oameni care au început să facă business din Camino.

Sunt oameni care nu respectă legile nescrise ale unui astfel de drum. Sunt oameni care-l fac din motive religioase sau din motive spirituale. Sunt oameni care vor să-și dea demisia, să uite o iubire sau un deces din viața lor. Sau poate au de luat o decizie importantă.

Camino, drumul care mă cheamă, e drumul pe care „e loc sub soare pentru toți”, cum bine spune o plimbăreață de-a mea.