Parca in urechi aud vorbele mamei : „la varsta mea” 🙂 . Acum, de la stadiul de urechi au trecut la stadiul de buze si rostesc : ” la varsta mea ” 🙂 . Atunci nu auzeam,nu rosteam. Acum le ” vad” . Le vad pe toate cu ochii sufletului in loc de ochii mintii.
Am o saptamana de cand stau doar prin spital. Cu mama. Incerc sa fac slalom printre situatii, printre sectii, paturi, telefoane. Privesc. Privesc la ce se intampla. Trec peste povestea cu sistemul sanitar . E o lupta fara sens. Dar ma uit la ele . La cele ce stau in pat.
De ce plimbareli cu mine ? Pentru ca acum patru ani cand am inceput sa scriu in acest blog, ma gandeam la toate drumurile mele fara numar. Ma gandeam ca pot impartasi din expierentele mele si pot arata lumii si alte locuri de care poate unii nu au aflat inca.
Atunci cand m-am nascut am fost precum o samanta si am crescut precum un copac Am crescut si am inflorit si am rodit si toate acestea au fost multumirea mea Aceasta multumire nu a avut de-a face nici cu scoala, nici cu cariera, nici cu familia, nici cu banii ci cu evolu
… sfârşitul lumii, sfârşitul lunii, sfârşitul anului, cert e că pe mine ora 12 m-a prins atârnată de un brad în care cu destoinicie agăţam o stea … mna nu din aia căzătoare ci una „arzătoare” conectată la reţea … şi stând aşa pe scară cocoţată
De curând am cumpărat trei volume de Neale Donald Walsch şi anume Conversaţii cu Dumnezeu … încă nu le-am început, mai amân din lipsă de timp, din lipsă de determinare , din lipsă de chef sau poate din lipsă de curaj … recenzii la ea am citit …autorul îl cunosc şi
Oferă-ţi răgazul de a fi prietenos – acesta este drumul spre fericire.
Oferă-ţi răgazul de a visa – asta înseamnă să ţinteşti departe.
Oferă-ţi răgazul de a iubi şi de a fi iubit – acesta e privilegiul zeilor.
Nu ştiu exact cum să încep … viaţa bate filmul! … filmul e după realitate ? … cert este că excepţia confirmă regula şi virtualul ia locul realului …altfel cum ai putea spune atunci când o frumoasă prietenie din spatele ecranului se transpune în viaţa de zi cu zi?
„Doar mamă să nu fii
că duci dorul de copii,
of ooof
dor greu şi legănat,
un cântec şi cu oftat, măi ”
Ritmul şi notele nu le ştiu da ce importanţă are când copilul din dotare , că e mic sau că e mare nu primeşte „jucării” şi ceva de mâncare, o sarma, o chi
Cândva, la 18 ani, mă întrebam ce pot face la 18 + 1 şi cum v-a arăta viitorul meu cu fiecare an în plus. Cândva gândeam că până voi împlini 50 de ani voi face ce nu au făcut alţii. Cândva nu ştiam că voi începe să trăiesc la 50 de ani.
Azi mă întreb ce pot face la 50 de ani.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate