Foarte scurt istoric despre Camino Portughez
Calea Portugheză nu este un singur traseu. Traseul principal, central, are 641 km de la Lisabona la Santiago de Compostela. Cei 641 de km se împart în două, Lisabona-Porto de 400 km și Porto-Santiago de 241 km.
Sfârşitul începutului pe Camino a venit firesc ca titlu pentru ce urma să scriu la întoarcerea acasă. Pe stânci la Finistere așteptând să apună soarele în ocean, am realizat că nimic nu s-a terminat și e primul pas către drogul instalat subtil în viața mea.
Gura Portiței un loc fără magazine și semafoare, așa îmi place să o recomand celor ce vor și altceva pentru relaxare. Inițial a fost un sat de pescari ce s-a transformat într-un mic sat de vacanță.
Roma la pas în ziua de Florii a fost ultima dar cea mai faină zi din cele trei petrecute la Roma.
La prima oră a dimineții
Alarma sună la 5.30. Știu că e ultima zi și nu negociez cu ceasul nici măcar un minut de somn. Direct în ghete sar.
Dobrogea în haine noi de primăvară și noi cu ea odată ne-am înnoit în suflet !
Am început o nouă serie ale Atelierelor de Dezvoltare personală îmbinate cu activitatea fotografică.
Tatiana ne-a adus teste și jocuri noi.
Roma la prima oră a dimineții, când lumea încă doarme și până după apus dacă te țin picioarele, o faci pe jos. Eu așa am făcut. Experiența primei zile cu turiști pe cm pătrat la Fontana di Trevi și înghesuiala din Piazza Navona m-au determinat să fiu mai mult decât matinală.
Al doilea workshop de dezvoltare personală și fotografie
Vara la Moeciu cu noi, este a doua ieșire în echipă și a venit ca o continuare firească la ceea ce a început în primăvară.
Anotimpurile mele au ajuns un cuvânt cheie în viața mea.
Roma la prima vedere, e copleșitoare. Sunt sigură că va urma a doua, a treia „vedere”. Mi-am făcut schițe și planuri ca și cum reconstituiam istoria. Ajunsă acolo istoria a „căzut” pe mine și planurile s-au dus pe apa Tibrului.
O simpla intamplare cu sens si din vazduh picata m-a adus trei zile in Sucevita in preajma unui festival bucovinean.
Hora Bucovinei, o data pe an in luna mai , o mare de oameni ce mi-a adus aminte de balciurile din vremea copilariei.
Nimic nu e intamplator si daca nu e intamplator, atunci cum e , coincidenta ? Einstein spunea ca e un mod in care se pastreaza anonimatul lui Dumnezeu.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate