2020 la drum s-a așternut.
Ați simțit când anul precedent s-a dus? Eu nu și zău că mă cuprinde panica. Doamne, mai am atâtea de făcut!
Cu gândurile proptite pe volan nu am avut răbdare să treacă măcar o zi din noul an.
Category / Calatorii
Atelierul de fotografie și călătorie a venit într-un moment când astrele s-au aliniat. S-au aliniat la Vama Veche, locul unde marea e sfântă în sufletul meu. Hai, bine, fie și la Sfântu Gheorghe simt la fel.
De ziua mea, în septembrie, Universul m-a îmbrățișat numai așa cum el a știut! M-a înălțat pe aripile prieteniei de culoarea topazului! M-a învârtit și m-a dansat în pași ce parcă-i uitasem de curând! Sunete de Vamă Veche și nouă în acelasi timp, stropite cu glasuri cunoscute de
Dragă VSLO,
aș fi vrut să nu-ți scriu niciodată scrisoarea asta. E mai rău ca la o despărțire de cineva. Pentru că oamenii vin și pleacă, se rotesc cumva în viața noastră. Dar tu nu poți fi înlocuit cu altceva. Ești ca un drog ce nu are o secție de dezintoxicare.
De ce seară în stil italian?
Spaghete cu scoici și roșii cherry a fost deliciul de duminică seara în stil italian.
Vorbesc rar despre familia mea. Nu pun fotografii, nu povestesc, nu dau din „casă”. Deloc. Ăsta mi-e felul. Așa sunt și ceilalți din familia mea. Toți.
Brașovul în plimbările mele a fost pe listă constant în ultimii 12 ani. Este un oraș magnet, ce mi-l doresc lipit de suflet anual. Poate și pentru faptul că mă cheamă de fată, Brașoveanu. Poate și pentru faptul că se află strategic și echidistant față de anumite orașe.
Cinci zile în Apuseni pot fi cinci zile fără semnal și net dacă ai sânge în instalație. Pot fi cinci zile de iarbă grasă, de albastru sus pe cer și de ape cu păstrăvi. De asemenea pot fi cinci dimineți pline de rouă și cinci asfințituri cu fân rubiniu.
O zi în Dobrogea
poate fi o alternativă la un weekend pentru cei ce vor să se întoarcă acasă până seara. Să fim înteleși, nu vorbim de cei ce stau la Bistrița! Rar pot pleca pe termen lung. Câte o escapadă îmi dă motivația să continui munca.
Satul Viscri și reîntâlnirea
Satul Viscri s-a lipit de sufletul meu așa cum se lipește iubirea unui prieten bun. Am revenit cum mi-am promis acum o lună și ceva. Să dau câte ceva copiilor din sat.
A treia zi pe Camino-plecarea
„Am eu cocoș? Sunt eu Alice? Pe lângă faptul că sunt blondă, am descoperit abia azi că nu am legat rucsacul bine. Mă tot întrebam de ce mă dor umerii. Și doar mi-a zis Andra #ceacusoareazi că nu prind centura bine.