„Doar mamă să nu fii
că duci dorul de copii,
of ooof
dor greu şi legănat,
un cântec şi cu oftat, măi ”

Ritmul şi notele nu le ştiu da ce importanţă are când copilul din dotare , că e mic sau că e mare nu primeşte „jucării” şi ceva de mâncare, o sarma, o chifteluţă şi altele în desăguţă şi stă singur în cămin aşteptând ca din senin să se-ntâmple vreo minune! ( so, nu mi-a ieşit rima ca în cântec).                                                                                                                          Aşa că dacă tot s-a întâmplat ca de sărbatori să nu vină odorul la sarmale din motive de job,  am hotărât să duc pomul, mâncarea şi cadoul la plod. Şi chiar dacă nu-s Andreea Marin cu Surprize,surprize ediţia mea ar fi rămas unicat.
Trecem peste emoţiile de rigoare, sunt până la urmă mult prea personale 🙂 şi am decis după întâlnire că e cazul să traim momentul şi să facem ceea ce în mod normal ar fi fost anormal…să mâncăm pizza tradiţională în loc de cârnaţi, să tragem o raită prin mall în loc de colind, să bem o găleată de cafea la Starbucks, să căscam ochii la vitrine fără să umblăm la card ( chiar că anormal!!!).
Chiar singurii ciudaţi nu am fost, căci lumea în seara de ajun încă alerga după diverse gigele, poate doar pe segmentul food am rămas cumva „speciali”. Mi-am luat rămas bun cu regret că nu pot fi a doua zi la cafea şi cu inima plină de bucurie am parcurs drumul de la Bucureşti  spre depou cu gândul la Crăciunul anului viitor!