Cei ce ştiu din trecut celebrul banc cu „verdele-n sus ” probabil de câte ori trec pe lângă un parc sau un teren viran pregătit pentru plantat nu pot să nu zâmbească când se gândesc la un copac.
Aşa şi io când am aflat azi,  că de Ziua Pământului la periferia oraşului se plantează puieţi într-o acţiune organizată de primărie, mi-am luat „sapa” ( aparatul) şi m-am dus să dau o tură. Undeva pe arătură unde nu se face agricultură o mână de pensionari alături de câţiva elevi „grădinari” , două generaţii cu diverse aspiraţii, au găsit un punct comun : o gaură în pământ prin al cărei consimţământ va primi în poala sa un pui de stejar.
Ca să fiu în ton am pus mâna pe o sapă ce-am aflat apoi că-i o lopată ca-n final să mă dezmeticesc că e hârleţ … :-))  şi am dat şi eu o mică gaură în pământ ca apoi să pot planta un fir de copăcel ce probabil se va înverzi când se va schimba moda .
Ce am învăţat din treaba asta ? Să nu încurc sapa cu lopata, să îmi iau cizme cu mine când plec pe „teren” şi că pe 22 aprilie e ZIUA PLANETEI PAMANT ce ne găzduieşte prin mila sa de atâţia ani.
Io zic să avem grijă ca ziua de azi să o memorăm şi din când în când câte un pui de copac să plantăm în cinstea ei!

La final nu vă pot lăsa fără să vă spun care-i bancul de la început …:))

„Doi oameni treceau prin faţa unui gard înalt. De după gard se auzea o voce:
– Cu verdele în sus, cu verdele în sus ţi-am spus.
Unul din oameni se uita mirat printr-o gaură a gardului.
După un timp, se întoarce şi ăi spune celuilalt:
– Nu-i nimic, doar doi poliţişti care plantează un copac.”