Eu si gatitul suntem ca cercurile polare. Paralele cu aragazul si la distante apreciabile . Si precum ziua si noaptea la pol, fara sa ne straduim ne intalnim din cand in cand, cam la 6 luni . Nu ca din cauza rotatiei pamantului nu as putea sta in picioare in fata cuptorului dar cum la mine factorul timp e de fapt „i need more time ” , oalele si cutitele devin obiecte de decor ca la festivalul medieval . Festival medieval ce tocmai l-am pierdut in weekendul ce a trecut si in compensatie l-am transformat in festival culinar. Posesoare a doi pui din aia ” de la mama lui ” am cautat printre bloguri si retete ceva ce sa se asorteze cu Sighisoara si Curtea Gurmanzilor si din miile de sugestii am ales o mancare ce nu are nici o legatura cu bucataria medievala dar ca mostenire culinara imi e tare draga. In tara lor ( China) se numeste ” pui in cinci culori ” si atunci fix m-am gandit la poze si rgb color astfel incat in cel mai scurt timp masa si casa s-au transformat in atelier de gatit. Prima miscare a fost sa scot la imprimanta din dotare reteta ce mi-a atras atentia si apoi sa scot de prin frigider ingredientele necesare. Cu usa deschisa ca la sifonier 🙂 ) ( adica in consternatie) am scos zburatoarele si am cautat sa-mi iasa la numarat cinci legume color. M-am conformat retetei din perete si pe langa alimentele solide am constatat ca e nevoie si de cele lichide : doua degete spuma pentru bucatar si un pahar de vin pentru puiul decedat. Toate au mers struna pana la a cincea culoare, cand din greseala am uitat ca paharul de vin e pentru mancare si nu la bere in completare. Ca efect secundar pentru „uitatura” am gresit reteta si am inmultit cu patru la culoarea verde data de ardeiul mic si afurisit. Finalul se vede in poza si atat timp cat acum va scriu sigur am supravetuit mancarii picante , dar daca concuram la emisiunea vestita nu aveam nici o sansa decat sa inghit halatul si sa-mi jur in barba ca data viitoare cand oi mai gati sa sar peste ecuador si ma mut la celalalt pol ca sa nu dau peste aragaz decat din patru in patru ani .
Ah , am uitat sa spun ca in compensatie am renuntat la orice chinezarie si din celelalte componente proteice am trantit un bors ca la tatal meu si o friptura in oala de lut ca la mama mea !
