Confuzia care nu mai e inocență
Creator digital – o etichetă forțată
Observ tot mai des o confuzie legată de termenul creator digital, o confuzie care, la prima vedere, ar putea părea minoră.
Genul de neînțelegere pe care o pui pe seama lipsei de informare. Nu știi, crezi altceva, se mai întâmplă.
Doar că aici nu mai e vorba de atât. Confuzia a devenit instrument de jignire.
Replică aruncată din mers sub forma unei ironii ieftină. O metodă comodă de a pune pe cineva într-o cutie și de a închide subiectul fără efort ba și cu bonus, „atâta poți”.
Nu mai e despre termen.
E despre reflex.
Despre a vorbi înainte să gândești tocmai tu cel care te crezi ceva mai deștept și a crede că verdictul ține loc de argument.
Iar „creator digital” a ajuns una dintre etichetele preferate pentru acest tip de scurtătură.
Replica spusă cu aer de concluzie
„A, m-am lămurit, ești creator digital.”
„Atât ai putut să faci?”
„La ce să mă aștept de la un creator digital…”
„A, deci din ăștia de online…”
„E clar, trăiești din Facebook.”
„Nu mă mir, creator digital… se vede.”
Nici măcar nu sunt întrebări. Sunt sentințe.
Spuse cu aerul că discuția s-a terminat înainte să înceapă pentru că deh, „lasă că știu eu”. Nu pentru că omul din față n-ar avea ce spune, ci pentru că e mai simplu să-l reduci la un cuvânt vag.
În momentul în care un termen ajunge să fie folosit ca ștampilă pusă cu satisfacție, nu mai e vorba de claritate. E doar o formă de lene intelectuală.
Ce NU este creator digital
Creator digital nu este un job.
Nu este o meserie.
Nu este o profesie pe care o „alegi” cu acte în regulă.
Creator digital este o setare. Atât. Termenul creator digital nu spune nimic despre valoarea unui om.
Nimeni nu se trezește dimineața spunând: asta vreau să fiu când voi fi mare.
Termenul nu spune ce faci concret, nu spune ce știi și nu spune cum muncești. Nu te descrie și nu te califică.
Este doar o etichetă care a ajuns să fie supraîncărcată de sensuri puse din burtă.
Ce este, de fapt, creator digital pe Facebook
În realitate, creator digital este o etichetă tehnică impusă de Facebook. Atât. O soluție de platformă și nu o definiție personală.
Facebook are nevoie să știe cine produce conținut constant, cine are public și cine trebuie împins mai departe de algoritm.
Pentru asta, creează sertare mari, vagi, în care intră oameni foarte diferiți.
Dacă scrii, fotografiezi, documentezi sau povestești constant, ajungi încadrat ca creator digital nu pentru că asta te definește, ci pentru că platforma trebuie să te pună undeva.
Restul e interpretare.
Opțiunile reale pe care ți le lasă Facebook
În teorie, Facebook îți oferă alegeri. În practică, sunt trei și cam atât:
Profil personal
Bun cât timp vorbești cu prietenii și familia. În momentul în care ai public, postezi constant și nu mai e doar viață personală, devine insuficient. Vizibilitatea scade, instrumentele lipsesc, iar platforma îți transmite discret că „ai depășit zona”.
Pagină
Varianta standard pentru firme și servicii. Rigidă, impersonală și aproape invizibilă fără bani băgați constant în promovare. Pentru mulți oameni care lucrează cu idei, proiecte personale sau business-uri construite în jurul propriei persoane, pagina nu funcționează natural.
Profil profesional – creator digital
Soluția de compromis. Nu pentru că te reprezintă, ci pentru că este singura variantă care rămâne dacă nu vrei pagină, dar nici profil personal limitat. O alegere tehnică, nu o declarație de identitate.
De ce a devenit termenul o înțepătură
Pentru că a ajuns să fie folosit ca minimizare.
Ca sinonim pentru „nu contează ce faci”.
Un mod de a sugera superioritate fără să spui nimic concret.
Ironia e că termenul spune foarte puțin despre cel etichetat și foarte mult despre cel care îl folosește. Mai exact, despre lipsa de interes de a înțelege ceva dincolo de aparență.
Creator digital este o setare. Atât.
Nu e diplomă, nu e rang, nu e certificat de inteligență și nu e motiv de superioritate.
Dacă ajungi să folosești termenul ca pe o înțepătură, ca pe o replică de final, ca pe un „te-am pus la punct”, problema nu e la cel din fața ta.
Problema e că nu ai nimic mai bun de spus.
Și atunci te agăți de un cuvânt vag, aruncat de o platformă, ca să pari deasupra.
Când eticheta ține loc de argument, înseamnă că argumentul lipsește.
Când ironia ține loc de gândire, înseamnă că gândirea s-a oprit.
Creator digital nu spune nimic despre valoarea unui om.
Dar felul în care folosești termenul spune foarte clar unde se termină curiozitatea ta și unde începe comoditatea.
Dacă asta e poziția, măcar să fie asumată. Restul e doar gălăgie.

