Nu pot să spun cât de bucuroasă sunt că am reuşit să învăţ să deschid aparatul, să apăs pe clik şi să schimb obiectivul ( de parcă aş fi avut nevoie la momentul ăsta), să învăţ pe unde se alimentează şi cum se şterge de praf; asta îmi aduce aminte, de timpul în care am făc
„Am descoperit fotografia . Acum pot să mă sinucid. Nu mai am nimic altceva ce învăţa.
Conform Secretului gândirii pozitive, din momentul în care mi-am propus să devin o începătoare „blondă” în ale fotografiei au urmat, firesc dealtfel, să se manifeste Legile atracţiei.
Primii paşi i-am început cu zumba…după lungi căutări pe google să văd ce presupune şi ce aptitudini şi oase mai am pentru mişcări a la Shakira, am decis…ori zumba, ori lumbago.
Sunt o balanţă veşnic în căutare de echilibru. Când sus, când jos, rareori cu talerele egale. În curând voi fi în cel mai perfect echilibru…100 de ani : 2 = 50.