E vremea macului. Pe câmpuri e mult roşu. E timpul iubirii. Pete mici de culoare, pete mici însângerate în câmpuri verzi din recoltele viitoare.
Am o prietenă din copilărie. Avem origini comune. Avem copii de o vârstă. Avem amintiri frumoase.
De ce io, de ce Bănică şi de ce Bacovia? Ce avem noi în comun atât timp cât ultimul e decedat de mult şi Bănică Jr.
Îmi place apa.
Pe drumul dintre Sighişoara şi Mediaş, când treci prin satul Daneş, nu ai cum să nu apeşi pe frână când vezi o scândură la stradă cu săgeata spre Domeniul Dracula Dan
Mediaş. Mereu l-am marginalizat. Nu am oprit niciodată. Părea insignifiant în comparaţie cu măreţiile fortificate din zona Transilvaniei.
Am io ce am cu Transilvania. Nu ştiu cum se face că măcar de câteva ori pe an ajung în zona asta. Şi nici măcar nu am nici un strămoş prin părţile astea.
Sau anotimpul rapiţei. Sau unde te duci şi de unde te întorci pe câmpuri e galben ca lămâia.
Mi-e dor de mirosul şi gustul căpşunilor adevărate. O vagă nostalgie după copilărie.