Mediaş. Mereu l-am marginalizat. Nu am oprit niciodată. Părea insignifiant în comparaţie cu măreţiile fortificate din zona Transilvaniei. Şi pentru că un drăcuşor nu-mi dădea pace, că e sâmbătă si trebuie să joc la loto, am poposit şi în Mediaş. Şi nu am regretat. Oraşul ce parcă nu e oraş, ci un muzeu în aer liber în centrul vechi medieval, cu monumente unice în Transilvania, cu deja ştiutele turnuri ce cândva străjuiau cetatea, 17 cică erau.                     Si bineînteles licoarea mea preferată, vinul, că e roşu sau alb, vinul vechi de Târnave ce-i dă denumirea şi de Ţara Vinului. Şi bineînteles nu am uitat de biletul la Loto. Pe care nici acum nu l-am verificat…cine ştie, poate în tranzit am avut mai mult noroc!