De ziua mea, în septembrie, Universul m-a îmbrățișat numai așa cum el a știut! M-a înălțat pe aripile prieteniei de culoarea topazului! M-a învârtit și m-a dansat în pași ce parcă-i uitasem de curând! Sunete de Vamă Veche și nouă în acelasi timp, stropite cu glasuri cunoscute de
Să fim noi înşine e o aşteptare atât de lungă. Să exişti nu e totul. Suntem un amestec nesigur. Totul e bine, dar numai când marea e liniştită…într-o zi te iubesti, în alta nu. Avem suişuri şi coborâşuri în raporturile cu noi înşine.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate