S-au scurs 100 de „plimbăreli ” în aproape doi ani şi mi-am dorit când ajung la acest număr rotund să scriu ceva cu tentă de centenar. M-am răzgândit apoi şi-am editat ceva cu iz glaciar să pot lăsa numărul aniversar atunci când voi găsi ceva să curga lin din inima mea.
Prea multe nu sunt de spus : cuvintele şi ritmurile melodiei sunt deajuns .

„Lumina roșie a soarelui, coboara
Cerul este tot ce văd, niciodată nu se termină.

Am putea zbura, tu și cu mine, pe un nor, saruta, saruta.

Vântul se joaca cu frunzele, vremea se raceste
Dar, atâta timp cât credem in noi, dragostea nu are vârstă.

Am putea zbura, tu și cu mine, pe un nor, saruta,  saruta.

Într-o călătorie a inimii, nu e atât de mult sa vezi
Și când cerul este întunecat, vei fi aici, chiar aici, cu mine. ”