Se stie ( cine vrea sa stie) si nu mai e o noutate,  ca studiile emancipate ne-au spus despre colesterolul bun si mai putin bun. Ce nu ne-au spus studiile stiintifice e ce sa facem cu poftele de Pasti si de Craciun. Ce faci cand urci sau te cobori pe scara si pe la nas iti vine aburul de cozonaci si pasca cu oua de la tara , ce faci cand drobul tot cu oua se prepara. Orice meniu alegi si vrei ca datina sa nu dispara de oua si carne tot te legi si nu poti sa le faci sa „dispara”.         Incepi cu ouale ciocnite si termini cu cele in dulciuri pregatite. Incepi cu drob de miel si termini cu coastele vestite. Si daca la tot ce reprezinta sarbatoare mai pui si oala cu sarmale , deja poti duce mana la apelul de Salvare . Si totusi, din batrani se spune, ca doar cu apa, cartofi si prune , traditia nu se pune. E greu sa-mpaci si pancreasul cu vinul , ficatul cu cozonacul, carnea si trigliceridele, ouale si incondeiatul . Cum sa-mbinam traditiile cu modernitatea, cu veganul si Divinitatea, cu masura 38 si lipidele de „post”? Cum sa faci sa respecti principiul yin si yang fara sa ai dureri de cap cand te sui pe cantar? Nu ne ramane decat sa imbinam cu arta un ou, o coasta si o bucata de pasca , sa nu purtam trei zile decat trening si vinul sa-l stricam cu apa, ciorbe,supe, sarmalute sa le privim cu ura si la final de zi sa bem ceai de rozmarin. Totusi, nu vi se pare ca viata asta e cam dura cu cei mai slabi de gura ? 🙂