Jocul cifrelor si al anilor. Sase sta sa plece si vine 7… de la cei „7 magnifici” sau „7 frati pentru 7 mirese” sau de ce nu, cele 7 zile ale saptamanii. Pentru mine parca mai aproape suna cei „7 ani de acasa” , nu, nu cei ce se refera la educatie ci acei ani in care copilaria e marcata din ceea ce vezi si auzi si mai tarziu traduci in bine sau raul din viata ta.

A fost un an in care pe aici, prin „casa mea” nu am trecut atat de des cum obisnuiam. Corect e ca acum, de sarbatori sa fac o vizita asa cum e datina si sa las ceva de ramas bun anului ce tocmai va pleca din viata noastra.
Si pentru ca viata mea actuala ,  e plina de calatorii, oameni si fotografii am ales sa scriu despre un loc ce face parte din Dobrogea mea.
Spun Dobrogea mea, pentru ca fiecare are un mod propriu de abordare a locurilor dragi. Imi place sa merg la intamplare, sa descopar noi sate, noi sosele infundate, noi carari si noi parcari :-)). Undeva , pe langa Somova, am trecut in ultimii ani pe langa un loc ( si ce loc) ce doar in fotografiile lui Bezergheanu mai aparea din cand in cand. In zona, aveam si eu traseul meu , un loc de incarcat bateriile de care voi povesti in alt an, astfel incat treceam razant si nu se lega nici macar un popas de o ora la  Casa Varvara.
Imi place Varvara, denumirea, mi-aduce aminte de Marin Moraru si Draga Olteanu Matei din filmele celebre, Toamna si Iarna bobocilor. E drept ca toamna si iarna nu e deschis, fiind in extrasezon, dar primavara si vara-si asteapta pasarile migratoare si calatorii dornici de liniste si ape line.
Ca-i Casa veche, ca-i Casa din vale sau Casa cu camere de vara, toate au un design comun ce doar in muzee mai poti vedea.
In anul ce vine, casa Varvara e pe lista mea. Deja ma visez „alergand” cu caiacul dupa pelicani, punand rama in undita pentru ca am avut de unde invata, asteptand rasaritul sa vina si apusul sa ma surprinda .
Casa Varvara, pe curand in anul ce vine !

Semnat, Balance , in cautare vesnic de echilibru !!