Zi de zi

cand ne pierdem de noi

Pasim prin viata sau alergam dupa ea .. sau poate ea nu ne gaseste si nu ne sincronizam.  Era o vorba ca „viata ne traieste pe noi si nu noi pe ea” … am citit  indelung citatul si cred ca e adevarat … iar cand descoperim ca poate am dori sa o traim noi pe ea , avem ori defavoarea anilor, ori frica de necunoscut, ori teama de un alt inceput.                               Oamenii sunt atat de refractari la schimbare incat oricat de anosta le-ar fi viata cu siguranta gasesc argumente „sanatoase” pentru a-si justifica „realitatea”.
Si vine o zi in care observam ( in cel mai fericit caz)  ca de fapt adevarul pe care il traim e cea mai mare miciuna a vietii noastre si ca din atasament fata de ceea ce avem in momentul respectiv, ne identificam cu ceea ce avem si punem accentul si mai mult pe „a avea” … si daca vine o zi in care dispare  ce avem de fapt pierdem ceea ce suntem .
Deci daca ajungem sa fim ceea ce  AVEM si aceste lucruri dispar , atunci pierdem o data cu ele si cine SUNTEM.
Si atunci in mod firesc ma gandesc ca important in viata e ceea ce FACEM si asta ar fi adevarul vietii noastre prin care nu am pierde nimic din ceea ce avem.
 

Lasă un răspuns