De ce plimbareli cu mine ?  Pentru ca acum patru ani cand am inceput sa scriu in acest blog,  ma gandeam la toate drumurile mele fara numar. Ma gandeam ca pot impartasi din expierentele mele si pot arata lumii si alte locuri de care poate unii nu au aflat inca. Indiferent ca drumul era cu motivatie practica sau doar de distractie, imi dau seama ca de fapt plimbarile mele erau drumuri pentru a cauta farame din mine, pana cand ca intr-un joc de lego, sa iau franturile si sa alcatuiesc un tot. Eu si cu mine sa ajungem sa fim una, sa calcam in acelasi loc,  pe acelasi drum. Sa fim prietene si sa nu ne fie frica sa ne impartasim orice emotie a vietii. Si astfel am pornit in plimbari nenumarate sa caut si sa aflu de ce anume ma temeam. Si pot spune ca am reusit sau mai bine zis aproape am reusit. Sa nu mai privesc in trecut ca in oglinda retrovizoare ( aproape 🙂 , sa nu ma mai judec pentru ce am facut si pentru ce nu am reusit inca, sa-mi accept lectiile de viata asa cum sunt si sa folosesc mai rar expresia : „de ce ?”. De ce ? ….pentru ca omul care nu se valoreaza pe sine, nu poate valora pe nimeni si pentru ca daca eu nu „dau 2 bani pe mine, nimeni nu va da 2,5 lei.” ( multam Roxana 🙂 ).